Limpede ca lacrima

Grigore VIERU (1935 – 2009) s-a născut în același an cu Nicolae Labiș, de partea cu sârmă ghimpată a graniței. Declara cu sinceritate că, dacă unii visau să zboare în cosmos, el visa să treacă Prutul. De la Mălinii lui Labiș la Pererita lui Grigore Vieru distanța este măsurabilă doar în (hexa)metri.

Blândețea și seninătatea cu care poetul casei și locurilor natale, al dorului de mamă, al dorului de limbă și patrie, al iubirii, curat și de o rafinată simplitate proprie doar marilor poeți s-a deschis cititorilor l-au transformat într-un simbol.

Inclusiv într-un simbol al baricadei. Multe dintre poemele sale au intrat în folclorul contemporan, asociate luptei pentru limbă, identitate, autonomie.

Poet al arhetipurilor, Grigore Vieru se cântă, se recită, se învață în clasele primare datorită Albinuței, abecedarul unic realizat, împreună cu prietenul Spiridon Vangheli, iar poezia sa este subiect de licențe și teze doctorale.