Arcadie SUCEVEANU (n. 16 noiembrie 1952, comuna Suceveni, regiunea Cernăuţi) este poet şi eseist. Absolvent în 1974 al Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuţi, a fost – între 1979 şi 1990 – redactor şi redactor-şef al Editurii Literatura Artistică (Hyperion). A deţinut funcţiile de vicepreşedinte (1990-2010) şi preşedinte (2010-2021) al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova şi pe cea de preşedinte al Filialei Chişinău a „Uniunii Scriitorilor din România” (2005-28013). A publicat volumele de poezie, printre care Mă cheamă cuvintele (1979), Ţărmul de echilibru (1982), Mesaje la sfârşit de mileniu (1987), Arhivele Golgotei (1990), Secunda care sunt eu (colecţia „Poezii de duminică”) (1992), Eterna Danemarcă (colecţia „Poeţi români contemporani”) (1995), Înfruntarea lui Heraclit (1998), Mărul îndrăgostit de vierme (1999), Cavalerul Înzadar (2001), Corabia de la mansardă (seria „Biblioteca şcolarului”) (2004), Arca dies (2008), Cafeneaua Nevermore (2011), Fiinţe, umbre, epifanii (2011), Profesionist al himerei (2012), Vremea Leului portocaliu (colecţia „Laurii poeziei”) (2012), Ferestre stinse de îngeri (2014), Personajele lui Erasm (2016), Căzut în rimă, la Paris (2018), Terasa galbenă (2022), Opera poetică, antologie (2022). Este de asemenea autorul mai multor volume de eseistică precum şi a numeroase cărţi pentru copii. A fost distins cu premii importante în România şi Republica Moldova.
