Victor MIRON
fondator Asociația „Cărțile pe față”

E fascinant faptul că am inventat cititul și scrisul. Ne uităm la litere și mintea noastră le descifrează înțelesul în cuvinte, fraze, povești, cunoaștere. Nu ne naștem citind, fiecare din noi a trebuit să învețe această îndeletnicire. Nu ne naștem citind, dar putem să renaștem citind, putem trăi alte vieți, putem să ne lărgim orizontul și putem să ne îmbogățim viețile.

Am 12 ani de când promovez cititul și eram la o vârstă similară când am ajuns să iubesc cărțile. A fost mulțumită profesoarei de română din liceu, doamna Mariana Muthu. Dânsa mi-a tot recomandat cărți până l-am descoperit pe adolescentul miop a lui Eliade și am fost fermecat de pofta lui de cunoaștere.

Când ești îndrăgostit, chiar și de cărți, te surprinde să vezi că nu toată lumea e la fel de atrasă de același lucru ca și tine. Auzim atât de des că lumea nu (mai) citește, că nu citesc copiii. Cred că uităm că pofta de citit nu e una care să ne vină de la sine.

Pe mine cititul m-a ajutat și mă ajută în multe feluri. Unul din ele este că m-a făcut să înțeleg că mâinele nostru e în mâinile noastre și în al cărților din mâinile noastre. Pornind de aici cred că viitorul cărții va fi scris de noi. E nevoie de cărți faine și de oameni care să le descopere. Din fericire avem foarte multe volume minunate și se scriu în continuare cărți bune. Ar fi bine să le și citim. Cum să ne convingem să facem asta mi se pare o provocare.

Nu am descoperit încă formula magică pentru a-i face pe oameni să citească măcar două cărți pe lună, dar aceasta e misiunea asociației Cărțile pe Față, pe care o coordonez, și îmi dedic timpul acestei cauze. Din 2014 am încercat câteva zeci de campanii și proiecte de promovare a lecturii. Unele au avut rezultate mai bune, altele mai puțin.

Am văzut că au impact acțiunile în care oamenii sunt încurajați să citească în spații publice. Fie că i-am încurajat să citească în autobuz, beneficiind de transport gratuit, fie că au primit intrare gratuită la grădina botanică sau la parcul etnografic, dacă aveau o carte la ei, fie că au postat pe rețele de socializare o poză cu o carte pe față și cu mesajul „Promovăm cititul, ne dăm Cărțile pe Față”. Când oamenii citesc în orice fel de spațiu public le fac și altora poftă să citească, la fel cum ni se face poftă de o cafea sau de o înghețată când îi vedem pe alții savurându-le. Ni se activează neuronii oglindă de care vorbesc psihologii.

Bibliotecile mobile BookTruck

Am mai văzut cât impact are o bibliotecă în viața unui copil. Sunt cinci ani de când colindăm școlile din sate cu bibliotecile mobile BookTruck. Servim mai mult de 5.000 de copii din mediul rural din județul Cluj și m-am convins că și alți copii devin dornici să citească dacă au ocazia și posibilitatea.

Prima bibliotecă mobilă de care am aflat este cea a lui Antonio La Cava. Este un învățător din sudul Italiei care, după ce s-a pensionat, a transformat o mașinuță pe trei roți într-un Bibliomotocarro. Când i-am citit povestea mi-am zis că asta o să fac și eu când mă pensionez, o să fac o bibliotecă mobilă și o să merg prin sate să le citesc copiilor. Am făcut mai repede acest proiect pentru că a venit pandemia și am stat câteva luni la părinți la țară. După ce am terminat de citit cărțile pe care le aveam acolo m-am interesat dacă există o bibliotecă în sat sau în comună. Am aflat că teoretic există, dar practic nu funcționează. În același timp, prin satele din județul Cluj circulă dubițe ca magazine ambulante și au megafoane din care se aude „Haideți la pepene, pepene avem, avem pâine, avem roșii”. Atunci m-am hotărât să fac o bibliotecă mobilă și să îi pun megafon și să mergem prin sate să spunem „Cărți avem, haideți la cărți, avem Harry Potter, avem Micul prinț”. Asta era în vara lui 2020. A durat un an să găsim resursele să cumpărăm o dubiță și să o transformăm într-un BookTruck. Am inaugurat-o în vara lui 2021 chiar la școala din Vechea, satul în care locuiesc părinții mei. Atunci credeam că vom merge efectiv pe fiecare uliță să chemăm oamenii la cărți. Ulterior am înțeles că e mai eficace să mergem în școlile din sate pentru că acolo sunt aduși copiii din toate satele dintr-o comună, iar ei sunt cei mai deschiși să citească.

Am încercat și am învățat multe în acest proiect în acești cinci ani. Reușim să ne finanțăm momentan exclusiv din donații și sponsorizări. Am mai mers uneori și în sate din afara județului Cluj, doar că sunt mai mult de 3.000 de școli în mediul rural în România și noi am văzut că munca noastră are mai mare impact dacă revenim constant într-o școală. Așa că planul pentru următorii cinci ani este să creștem în județul Cluj și să acoperim cu o frecvență lunară toate cele 75 de comune din județ.

La bibliotecă nu se dau note

O zi cu biblioteca mobilă arată în felul următor: în jur de ora 9 pornim din Cluj-Napoca spre o școală din mediul rural, ne adunăm o trupă între trei și opt oameni cu dubița și o mașină mică, ajungem la școală și stăm până la finalul orelor și le împrumutăm copiilor cărți și facem activități cu ei (de la citit și ateliere cu cei mici, la cluburi de lectură și întâlniri cu scriitori). Am lăsat în școli și câte un raft de cărți pe holul școlii de unde copiii pot să împrumute cărți și unde ei pot să returneze oricând ce au împrumutat. Sunt în medie câte o sută de copii în școlile pe care le servim, de la grădiniță la clasa a 8-a. Am dezvoltat și o serie de activități și proiecte adiacente: îi aducem pe copii la evenimente în Cluj-Napoca (de la teatru și concerte de muzică clasică la vizite la sedii de companii și librării – de unde îi lăsăm să își aleagă câte o carte pe care le-o cumpărăm cadou); le oferim ghiozdane și rechizite celor care au nevoie (eram la o școală și un băiețel nu se mai dădea dus de la BookTruck și o voluntară a vrut să îl ajute să își pună cartea în ghiozdan, dar când a deschis ghiozdanul a văzut că era rupt și îl ținea în spate doar ca să nu râdă colegii de el că nu are ghiozdan); le oferim ghete și haine de iarnă în sezonul rece (sunt copii din familii numeroase care iarna merg pe rând la școală, fiecare în altă zi, pentru că își împart aceeași pereche de încălțări); am creat un concurs de eseuri despre beneficiile lecturii, iar cel scris de Ana-Maria de la Răchițele ne-a plăcut atât de mult, încât am chemat-o să îl spună pe scenă la conferința TEDxZorilor pe care tot noi o organizăm; am văzut că le plac copiilor provocările, challenge-urile, și am creat concursul de lectură provoCarte unde le oferim copiilor premii după ce citesc 5-10-15-20 de cărți dintr-o listă de 30 de titluri alese de noi și fac și fișe de lectură (acest concurs a apărut după ce o tânără verișoară din satul părinților i-a spus mamei că i-am promis că, dacă va citi o sută de cărți, o să îi dau un fotoliu – se referea la un fotoliu puf, un beanbag cum văzuse la BookTruck –, eu nu rețin această promisiune, dar am înțeles ce îi poate motiva).

Când ajungem în curtea unei școli e un mic festival pentru copii în acea zi: dubița e viu colorată, cele 1500+ de cărți sunt ediții noi, faine și în stare bună, noi suntem prietenoși și la bibliotecă nu se dau note, avem și un aparat de baloane de săpun și când îl pornim imediat se adună copiii la BookTruck, folosim megafonul să citească elevii la el și să se audă în toată curtea școlii. Însă este foarte greu când ne întâlnim în oraș cu unii dintre copiii pe care îi servim în sate: descoperim că ei vin la oraș nu ca să meargă la mall să își cumpere ceva, ei vin să cerșească. Sunt copii cărora li s-a furat copilăria și îmi doresc foarte mult să îi putem ajuta, dar încă nu știu cum.

Am mai văzut cât de faine sunt cluburile de lectură și cât de mișto e să te întâlnești cu alți oameni în jurul unei cărți. Astfel de evenimente au farmec în grupuri restrânse, de până la 15 persoane, dar mă bucur să văd că numărul cluburilor de lectură a crescut semnificativ. Organizăm și noi unul și, din fericire, în Cluj-Napoca sunt mai mult de zece de care am auzit eu. Acum 12 ani erau poate două sau trei.

Îmi pun speranța într-un nou proiect care sper să ajute: titulatura de Capitala Națională a Cărții. Așa cum există capitala europeană a culturii, capitala națională a tineretului și chiar capitala mondială a cărții. Dacă orașele ar concura să facă programe de promovare a cititului cred că ar putea fi de real folos. Mă gândesc de câțiva ani la un astfel de proiect și cred că i-a venit timpul. Ar putea fi un bun imbold să se creeze în tot mai multe orașe festivaluri de carte, biblioteci foarte active, rezidențe pentru scriitori, cluburi de lectură, întâlniri cu autori. Vrem să conteze în evaluarea candidaturilor și în ce măsură își asumă orașele să continue proiectele și după acel an în care ar fi capitala cărții.

M-aș bucura să lucrăm împreună la viitorul cărții. Mâinele cărții e în mâinile noastre.