Ziua mea netrăită

Magda ISANOS (1916 – 1944)

Lista poeților români care au trecut mult prea devreme Styxul este lungă. Și tragică. În curtea casei din Strada Săulescu 19 din Iași, unde Magda Isanos locuia cu soțul său, Eusebiu Camilar, a căzut o bombă. Astfel se pare că s-au pierdut manuscrisele poetei din perioada ieșeană. Altele au fost dăruite ori scrise în albume. Dar cei apropiați au salvat ce se putea salva. Singurul volum de care s-a bucurat în timpul vieții a fost Poezii, tipărit în 1943 la Institutul de Arte Grafice „Brawo”.

Cu câteva zile înainte ca poeta să treacă la cele veșnice, la 17 noiembrie 1944, a predat la Editura Fundațiilor Regale poeziile pe care le-a pregătit pentru volumul care nu avea să mai apară, Editura devenind ținta schimbărilor politice.

Posteritatea a avut însă grijă ca poezia Magdei Isanos să fie valorificată în antologii diverse (peste 10 la număr), iar povestea tragică a „cântecului necântat”, a „ciutei fără vină”, „să curgă „pe sub ghețuri”, ca izvoarele care rămân pururi vii”, cum scria fiica sa, Elisabeta Isanos.