Ocru

Descriere

Formată la şcoala Cercului literar de la Bălţi (R. Moldova) în anii ’90 ai secolului XX, Margareta Curtescu a optat dintru început pentru o poezie lipsită de artificii, menţinută într‑un regim estetic temperat, cu vibraţii afective consonând pe deplin cu titlul poemului liminar Ocru, care instituie o nuanţă mediană între strălucire şi opacitate, între lumina ce se decantează şi umbra care persistă. Autoarea ştie să surprindă poezia undeva în afara spunerii, spunerea servindu‑i doar pentru a o capta, a o decupa din realitatea imediată şi a o introduce în interiorul vorbirii. E un mod aparte de „a trăi printre decupaje”, păstrând colocvialitatea limbajului fără a‑i fragmenta fluxul. Oralitatea stilului, aplicată scriiturii cu riscul scoaterii acesteia din regimul propriu de funcţionare livrescă, fluidizează semnificativ discursul poetic, ţinând la distanţă retorica dornică să iasă în faţă cu tot arsenalul ei artistic. Pentru a nu se lăsa ispitită de farmecele lirismului ludic, autoarea foloseşte cu prudenţă procedeele stilistice, dând întâietate figurilor de expresie, printre care se strecoară cu discreţie şi câţiva tropi atenţi să nu afecteze, prin prea multă strălucire artistică, discursul sobru, înclinat mai degrabă spre naraţiune decât spre introspecţie lirică. Toate acestea dau originalitate unui volum cu poeme dispuse în grupaje articulate cu fineţe în jurul unor momente autobiografice, geografii afective sau frânturi de realitate trăită, subtil convertite în poezie, schiţând o cartografie intimă în tonuri de ocru atent calibrate.

Ştefan HOSTIUC

*

a scrie că poezia este o carte poştală

trimisă de cineva dintr-un loc
oarecare
a crede că hoinăreşti şi tu
prin tot ce văd
ochii aceia căprui
sau albaştri
a-ţi înfia priveliştile pe care
le admira privirea aceea
a le supranumi
şi a le face
lumea ta
a persista în tine
atât