Cristina IRIMIA

Cu mai bine de zece ani  în urmă, la inițiativa directorului prof. univ. dr. Andrei Corbea-Hoișie și cu sprijinul întregului său colectiv de specialiști,  Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a lansat un proiect ambițios, seria Opere – Dumitru Irimia.

Seria de lucrări a fost inițiată în anul 2012, odată cu reeditarea volumului Limbajul poetic eminescian, 345 de pagini (publicat pentru prima dată în 1979, la Editura Junimea), care se deschide cu o consistentă prefață a profesorului Mihai Zamfir: „o carte «istorică», o monografie ce a făcut dată și ale cărei dimensiuni reale pot fi apreciate obiectiv abia astăzi, după scurgerea a trei decenii. Apărută în 1979 […], cartea semnată de D. Irimia a marcat, alături de alte câteva lucrări, intrarea exegezei eminesciene într-o nouă fază. Ieșea la lumină faptul că, după mulți ani de examinare impresionistă și anecdotică a poeziei lui Eminescu, trebuia să urmeze altceva […], abordarea stilistică a operei eminesciene plutea în aer; ea lua însă pentru prima oară formă monografică sub pana lui D. Irimia. […] Cartea lui D. Irimia rămâne în context un reper inconturnabil; este cel mai sistematic și mai complet manual de poetică eminesciană, purtător de adevăruri pe care cercetarea ulterioară le-a nuanțat, dar nu le-a contrazis”.

A urmat, în anul 2014, al doilea volum al seriei, Studii eminesciene, 524 de pagini, îngrijit de discipolii apropiați autorului, tinerii profesori Ioan Milică și Ilie Moisuc, de la universitatea ieșeană. În excelenta prefață a acestui al doilea volum – intitulată Citindu-l pe Eminescu –, Ioan Milică face subtila observație că „ceea ce caracterizează identitatea scrierilor lui D. Irimia este organicitatea. Fiecare dintre articolele adunate în prezenta lucrare înfățișează, din unghiuri distincte, cristalizarea și evoluția unor convingeri și tehnici de lucru științific sau, așa cum este cazul contribuțiilor de vârf, capacitatea de sinteză și de esențializare, acuratețea și rigoarea expunerii și profunzimea interpretărilor propuse textelor eminesciene”.

În afara seriei de Opere, aceeași Editură a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, prin eforturile unei echipe editoriale competente și dăruite, a republicat, în anul 2011, în colecția Logos (fondată de D. Irimia și continuată, după 2009, de Ana-Maria Minuț și Ioan Milică), Cursul de lingvistică generală, 465 de pagini, îngrijit, ca și volumul precedent, de Ioan Milică.

reeditări și contextualizări

În Cuvântul înainte pe care îl semnează, editorul punctează trăsăturile esențiale ale Cursului: actualitatea, noutatea, perspectiva originală a abordărilor, iar Postfața elaborată de Ilie Moisuc explică „modul în care reflecția lingvistică a profesorului D. Irimia se împletește cu ideile sale despre stilistică și poetică, în încercarea de a demonstra că în spatele proiectului științific al profesorului se ascunde un proiect existențial coerent, în centrul căruia se află Omul («știința fără omenie e un non-sens», D.I.), ca ființă simbolică. Acesta creează limba în aceeași măsură în care se lasă creat de ea”.

Tot în afara seriei de Opere se înscrie reeditarea, la sfârșitul anului 2016, în colaborare cu Memorialul Ipotești – Centrul de Național de Studii „Mihai Eminescu”, antologiei Mihai Eminescu. Despre limbă, cultură, teatru, 277 pagini, o lucrare dragă profesorului Irimia. Nota asupra ediției, redactată de Mihaela Anițului, reamintește că actualul volum reprezintă versiunea, mult îmbogățită, a antologiei Mihai Eminescu. Despre cultură și artă (apărută la Junimea, în 1970 – când Perpessicius nu publicase decât șase din cele 16 masive volume care aveau să apară până în anul 1989), „care conținea texte inedite extrase direct din manuscrisele poetului sau din publicistica vremii și propunea, coerent, o lectură a scrierilor lui Eminescu dintr-o perspectivă mai puțin explorată până atunci, cea a comentariului și meditației pe teme culturale și artistice. Dar această întreprindere inițială rămăsese fatalmente incompletă, dat fiind accesul limitat și dificil în epocă la sursele bibliografice; treizeci de ani mai târziu, autorul volumului din 1970 se întorcea la proiectul de tinerețe, structurând, pe baza primelor texte și a unor izvoare de această dată mult mai generoase, o nouă lucrare. Timp de cinci ani, în intervalul 1999-2004, profesorul D. Irimia a făcut, cu acribia care-l caracteriza, o altă selecție a articolelor, dintr-o bază mult mai amplă, dorind să ofere un corpus integral al acestora, bine organizat, relevant pentru viziunea creatorului și gânditorului Mihai Eminescu despre cultură și artă”.

o lucrare de mare complexitate

Ultimul volum din afara seriei de Opere, intitulat D. Irimia. Profesorul nostru, îngrijit de Cristina Irimia și Dinu Moscal, adună, în cele 305 pagini ale sale, evocări semnate de mari nume ale domeniului: Solomon Marcus, Rodica Zafiu, Dan Hăulică, Lorenzo Renzi, Mircea Radu Iacoban, Mihai Zamfir, Mihai Cimpoi, Valeriu Cotea, alături de numele mai tinerilor colaboratori, studenți, apropiați ai profesorului: Andrei Corbea-Hoișie, Ioan Milică, Maria Șleahtițchi, Lăcrămioara Petrescu, Adina Hulubaș, Bogdan Crețu și alții.

În preajma zilei de 15 iunie 2017 a apărut cel de-al III-lea volum al seriei: Studii de limba română și lingvistică generală, 367 de pagini, îngrijit de Dinu Moscal, tânăr cercetător la Institutul de Filologie Română „Al. Philippide” din Iași – volum lansat la Ipotești, la Colocviul In honorem Dumitru Irimia organizat în deschiderea Zilelor Eminescu, iar la începutul lunii noiembrie 2017 a văzut lumina tiparului și volumul Studii de stilistică și poetică – 791 de pagini (o lucrare de mare complexitate, prin tematica și – nu mai puțin – dimensiunile sale, ce a implicat eforturi deosebite din partea îngrijitorilor), coordonat de la fel de tânăra cercetătoare Adina Hulubaș, de la același institut și cu o prefață impresionantă prin cuprinderea ei (structurată în trei părți: Stilistica, o știință a limbii, „Stilul este omul însuși”, Modelul Irimia) semnată, din nou, de prof. Ioan Milică.

Împreună, toate aceste volume vor ilustra cele trei dimensiuni reprezentative ale operei lui D. Irimia: eminescologia, stilistica și limba română privită atât în plan intern, cât și în cadrul general al lingvisticii, precum și în context cultural-istoric.

Ultimul volum al seriei, Introducere în stilistică, reeditare a celui apărut în anul 1999 și poate cea mai reprezentativă carte a seriei (mărturie în acest sens poate fi invocat locul I ocupat de această carte între cele mai căutate de studenții și cercetătorii fideli Bibliotecii de Litere a Universității – conform unei statistici solicitate de Biblioteca Centrală Universitară din Iași), îngrijită cu dăruire și acribie de cercetătorul Dinu Moscal, gata pregătită pentru tipar încă din anul 2021, nu va mai putea fi editat – din decență, însă, nu vom invoca aici motivele acestui eșec.

Avem însă datoria să facem cunoscută pe această cale măcar Prefața acestei reeditări, semnată de prof. dr. Rodica Zafiu, membru corespondent al Academiei Române, care, la vremea pregătirii volumului, a răspuns cu promptitudine și căldură solicitării editorilor.

Textul Prefeței doamnei Rodica Zafiu la îngropata Introducere în stilistică: AICI