Adina WALLETIN-WEISENBERG

Alina Tudorache, Vioara, povestea mea, Editura Junimea, 2023

Se zice că Dumnezeu a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul”. Cu valori. Cu excelență. Cu omenie.

Despre veleitățile artistice ale violonistei Alina Tudorache sunt multe de scris, de spus, de admirat. Surprinde cititorul printr-o sinceritate debordantă, derulând momentele cele mai importante ale dezvoltării sale muzicale și umane, cu o minuțiozitate de lucru în filigran, cu tenacitatea mentalității unui campion. Greutățile devenirii sunt trepte de încercare, căci menirea artistică este un dar ce trebuie apărat, iubit, înmulțit, ca mai târziu să facă roade ce pot fi dăruite omenirii.

„Privesc cu atenție fotografia fetiței ce pornise în căutarea sinelui superior. Recunosc cu uimire o parte din mine, drumul meu. Am absolvit studiul viorii la Liceul de Muzică «Octav Băncilă» din Iași cu nota 10, interpretând la bacalaureat, printre alte lucrări, și Partita nr. 3 în mi major de Bach, Capriciul nr. 24 în la minor de Paganini și Concertul pentru vioară nr. 3, în si minor de Camille Saint-Saëns. Iubeam vioara enorm, era o parte vitală a corpului meu, a identității mele umane, dar… Un spectacol de operă mi-a răsturnat planurile vieții cu puterea unui meteorit, cu puterea dragostei la prima vedere: Il Trovatore de Verdi. Când am ieșit cu mama de la spectacol, transfigurate amândouă, am știut că a venit timpul să tai o bucată din mine pentru a-mi urma menirea. Astfel, am devenit artist liric, absolvind Conservatorul din Iași la canto ca șefă de promoție peste toate Conservatoarele din țară!”, spune artista.

Prima dragoste nu se uită niciodată

„Gândirea de violonist este baza muzicalității mele, citirea la prima vedere în diferite chei, o simplă joacă. Datorită rezultatelor acestui studiu, am avut norocul să-mi încep activitatea mea solistică de artist liric deja la vârsta de 23 de ani, încă din studenție, la Opera din Iași”, continuă ea.

Privesc fotografia superbă de pe copertă a autoarei devenită artistă de calibru internațional și mă întreb dacă la începutul visului său, de la primele corzi libere cântate cu entuziasmul copilăriei, și-ar fi putut imagina drumul și împlinirea menirii…

Templul artei are porți uriașe, greu de deschis cu forța sau cu ajutorul altor persoane. Singura energie ce le deschide este strălucirea sufletului, dorința împlinirii menirii noastre, iubirea pentru înălțimile nebănuite ale sinelui.

Unele porți se deschid ușor prin energia și știința acumulată. Altele sunt pecetluite și pot fi deschise doar cu prețul suferinței, al muncii, al tenacității, al adevărului cu sine, al sacrificiilor, al ieșirii din jocul cumplit al concurenței, al cultivării inteligenței emoționale.

Visul copilăriei ne este purtat toată viața de către copilul interior, ce ne susură din subconștient pașii ce trebuie să îi urmăm. Fetița ce și-a iubit vioara mai mult decât păpușile a devenit o artistă de anvergură, cu o mare deschidere de orizont și o identitate artistică universală. Cine îi ascultă interpretările lucrărilor abordate descoperă claritatea de cristal a sunetului emis, pasiunea cu care își pictează culorile coloanelor sonore, tehnica excepțională, lejeritatea și virtuozitatea execuției muzicale, vibrato-ul temperamental, perfecta sincronizare a trăsăturii de arcuș cu articulația excelentă a degetelor mâinii stângi, stăpânirea acordurilor cărnoase, splendide, încheiate fulminant.

Cine i se alătură visului, ascultând-o simte cum vioara și arcușul sunt prelungirile focului interior, aude fluxul și refluxul fluidului energetic pe care îl transmite cu atâta naturalețe și simplitate, vibrează în aceleași unde alfa, acolo unde doar cei cu har pătrund.

„Dar din dar se face rai…”

Intensitatea trăsăturii de arcuș dezvăluie ascultătorului câteva din tainele personalității artistei. Legato-ul excepțional, staccato-urile fine, spiccato-urile de mare acuratețe sonoră și multe alte detalii definesc felul său de a fi, ca și mentalitatea unui campion care performează consolidându-și identitatea prin iubirea sinelui superior.

Remarcabilă este cunoașterea impecabilă a stilurilor interpretate și deosebita noblețe a atitudinii artistice. Respectul față de sine, respectul față de artă, iată ce moștenire binecuvântată a primit din familie, moștenire pe care a știut să o apere, s-o iubească și s-o înmulțească. Și, cum toate acestea au format un corn al abundenței, al belșugului benefic celui ce e în căutarea sinelui, a venit vremea culegerii roadelor.

Cartea aceasta este un dar plin de adevăruri, un îndrumător sensibil de viață, nu numai pentru muzicieni, ci și pentru orice persoană care dorește să își împlinească țelurile înalte.

Perseverența, privirea orientată spre viitor, dorința de cizelare profesională și umană, recunoașterea apartenenței propriei valori într-un mediu de nivel internațional, căutarea neîncetată a profunzimilor înălțimilor interioare, iată câteva din tainele personalității artistei, taine pe care le împărtășește cu generozitatea împlinirii, invitând un public larg în călătoria sa minunată.

Se spune că „ce ți-e scris în frunte ți-e pus”.

Pe fruntea înaltă, splendidă și luminoasă a Alinei Tudorache sunt foarte multe de citit… De aceea zâmbetul superb și de neînfricat al învingătorului, îi strălucește tainic în privire, pe chip, în suflet!