Singurătatea ajunge la toţi

Singurătatea ajunge la toţi

40.00 lei

Dumitru OPRIŞOR, prozator, poet, publicist. Absolvent al Facultăţii de Ziaristică, Universitatea Bucureşti, activează în presa cotidiană timişoreană. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi fondator al publicaţiei on-line „Meridianul Timişoara” (www.meridianultimisoara.ro). A colaborat cu articole, versuri şi proză scurtă la numeroase publicaţii, între care Orizont, Luceafărul, SLAST, Flacăra, Renaşterea bănăţeană, Orient Latin, Paralela 45, Banatul, Sintagme literare, Tomisul Cultural, precum şi intervenţii la Radio Timişoara, TV Europa Nova, TVR Timişoara etc.

A debutat în volumul colectiv În căutarea timpului prezent, Editura Facla, 1989.

Volume publicate: Balul rătăciţilor, proză (1994), Ziua Anonimilor, proză (2000); Peste umbra mea, versuri (2001), De pe front mai vin veşti triste, proză (2011), Vineri e ziua noastră de plâns, versuri (2013), Prăvălia cu iluzii, proză (2014), Povestiri de pe strada ta, proză (2016), Femeia care te strigă, povestiri (2017). Este tradus, cu poezie, în franceză şi sârbă.

Este laureat al Premiului Editurii Scrisul Românesc (1987), deţinător al Premiului Asociaţiei Ziariştilor din Timişoara (2002) şi al Premiului Pro Cultura (2016) al Consiliului Judeţean Timiş.

  • An apariție: 2024
  • Format: 14,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 214
ISBN 978-973-37-2826-9 Categorii: ,

Autor: Oprişor Dumitru

Descriere

Singurătatea ajunge la toţi concentrează, cu forţă imaginativă şi o redutabilă putere ficţională, întreaga poetică a unui prozator cu totul deosebit prin originalitate şi virtuozitatea de a ţine sub control un univers fabulos de oameni şi întâmplări.

Marian ODANGIU

 

În romanul lui Dumitru Oprişor regăsim istoria din secolul trecut a unei aşezări, Dobroteasa, pe care, cu harul său personal, din poveste în poveste, o surprinde şi o redimensionează, odată cu destinele personajelor, cu efect transcendent, ca într-o băsmuire ce îşi întreţine farmecul dintr-un veac în altul.

Ion JURCA ROVINA

 

Singurătatea ajunge la toţi este un roman scris inteligent, cu o constantă aplecare spre profunzimea epicului, menţinând mereu povestirea ca regină în relatarea episoadelor epice, aşezate într-o curgere care trece prin variate tensiuni narative, de la mişcări line şi armonioase la învolburări şi turbulenţe. Fundalul social apare mereu mişcător, nefixat şi în transformări diverse, determinate de evenimente majore care influenţează şi viaţa personajelor, aflată în metamorfoză prin trecerea în timp şi prin timp.

Alexandru RUJA

Recenzii

  1. Junimea

    Marian ODANGIU, Un fel aparte de singurătate, în revista „Orizont”, nr. 9/ septembrie2024, p., despre volumul Dumitru OPRIȘOR, Singurătatea ajunge la toți, Junimea, colecția „Ficțiune și infanterie”, 2024.
    http://www.revistaorizont.ro/arhiva/septembrie2024.pdf

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top