Sau nu

Sau nu

30.00 lei

Liviu APETROAIE – debutul l-a „primit” la Junimea, în anul 2000, când a obţinut premiul editurii la Concursul Naţional de Poezie „Porni luceafărul…” Botoşani. „Alegorii sub papirus” (volumul de debut) a fost bine primit de critica de întâmpinare (Convorbiri literare, România literară, Hyperion, Ateneu, Cronica etc.) şi a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001) şi Premiul Festivalului româno-canadian de poezie „Ronald Gasparic” (2001). A continuat, în poezie, cu „Geometria deşertului” (Junimea, 2004) şi „Oglinda sumară” (Opera Magna, 2010) şi numeroase grupaje în presa literară, fiind laureat al Premiului „Vasile Pogor” pentru literatură al Primăriei Municipiului Iaşi (2008).

Din 2004 este membru al Uniunii Scriitorilor din România (filiala Iaşi) şi participă la numeroase evenimente şi festivaluri. A fost în atenţia unor valoroşi literaţi, între care Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Emil Iordache, Marin Mincu, Cezar Ivănescu, Octavian Soviany, Emanuela Ilie, Marian Drăghici, Radu Voinescu, Gellu Dorian, Daniel Corbu, Alex Ştefănescu, Liviu Antonesei, Cassian Maria Spiridon, Nicolae Panaite, Dan Bogdan Hanu, Nicolae Creţu, Ştefania Plopeanu, Sterian Vicol, Adrian Alui Gheorghe, Sergiu Ailenei, prezent cu texte în antologii din ţară şi străinătate.

Este alături de fenomenul poetic actual scriind cronici de întâmpinare şi semnale editoriale în numeroase reviste literare.

  • An apariție: 2024
  • Format: 11.5 x 20
ISBN 978-973-37-2730-9 Categorii: ,

Autor: Apetroaie Liviu

Descriere

Scrie o poezie foarte gravă şi foarte interiorizată. Este probabil, principala calitate a acestei poezii: o poezie meditativă, o poezie întoarsă către sine care, dacă uneori se nutreşte din universul filosofic al autorului, nu cred că este niciodată filosofardă.

Această interiorizare a discursului este asociată la Liviu Apetroaie cu o anumită tendinţă spre simplitate. În această simplitate are ceva omenesc, ceva profund omenesc…

Octavian SOVIANY

 

efigie

 

m-am aşezat cu umbra pe-o copertă
ca să citesc un titlu
din lumea mea inertă

şi-am desluşit ceva din hieroglifa
aceea simplă
ce-mi scria de clipa

în care nu voiam să mă mai las
să trag un aer mistuit
oglinditor în vremea unui mit

pusei un căpătâi la mal
şi-am pus şi-o candelă
am stins val

şi peste toate de pământ
am pus
un alt surâs

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Sau nu”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top