Povestiri din Bucovina

Povestiri din Bucovina

33.00 lei

Vasile AIOANEI s-a născut la 14 ianuarie 1961, în municipiul Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava. Este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan CUZA” Iaşi, cu licenţă în dreptul civil şi master în econo-mie la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor – Universitatea „Alexandru Ioan CUZA”din Iaşi.

Publică proză în revistele „Bucovina Literară”, „Însemnări Bucovinene”, „Surâsul Bucovinei”, „Iaşul Cultural”, „Moldova Literară” şi „Expres Cultural”.

A publicate romanele: Casa Ileana, o poveste fără sfârşit…, Misterul sentimentelor, Pedeapsa divină şi Destine fracturate.

Premii: Premiul pentru proză al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, la Gala premiilor SSB din 13 dec 2024, pentru romanul Destine fracturate; Marele premiu, pentru romanul  Casa Ileana, o poveste fără sfârşit…, medalie de aur pentru romanul Misterul sentimentelor şi medalie de argint pentru romanul Pedeapsa divină la Târgul internaţional de carte „Euroinvent” ediţia 2023, Iaşi; Premiul „Ion Creangă” al revistei „Însemnări Bucovinene” pentru toate cele patru romane, editate anterior.

  • An apariție: 2025
  • Format: 14,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 158
ISBN 978-973-37-2861-0 Categorii: ,

Autor: Aioanei Vasile

Descriere

Volumul de faţă se deschide generos ca un evantai ofertant, cu proze scurte şi alerte, în care începuturile abrupte anticipează neliniştile interioare generate de lupta cu sine şi de bătăliile cu ceilalţi şi cu vremurile nu întotdeauna prietenoase, ce au tendinţa de a acapara destine şi de a le schimba, pentru totdeauna, traiectul existenţial.[…] Trecutul amprentând drumul devenirii unor personaje cu portrete puternice în altorelief, autorul colecţionând interesante istorii personale, faţete ale unui mozaic puternic aglutinat, cel al unei părţi din zona Câmpulungului de Bucovina, a cărui eboşă istorică o conturează cu precizie şi fineţe.

Mihaela GRĂDINARIU

 

 

„Plânsă, veghindu-l la căpătâi, cu gândul nu numai că a rămas văduvă, ci și la cheltuielile de înmormântare și prohod, pentru care scociorâse cufărul, Rahirei abia i-a fulgerat și un alt gând. Că Căci Diana se uita doar înainte, după târşul acela criminal, scrutând zarea, ca mai apoi să-şi dea seama că spre locul de unde Augustin n-a mai putut ieşi din capcana morţii, îşi poate croi cărare după cântecele păsărilor, ce o călăuzeau printr-o magnifică simfonie, şi care nu vesteau doar venirea primăverii, ci plângeau din vârful copacilor şi iubirea neîmpărtăşită a lui Augustin, de parcă şi ele se îndrăgostiseră de tânărul acela învolburat, de-abia după ce n-a mai fost.”

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Povestiri din Bucovina”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top