Petre P. CARP. Un destin, o vocaţie

40.00 lei

Lucrarea cuprinde o serie de texte, cele mai multe publicate anterior în presă, cu o propensiune spre aspecte ale vieții private și a activității politice a lui Petre P. Carp, mai puțin reliefate în multele contribuții istoriografice dedicate personalității sale.

Însăși structura acestui volum stă mărturie intenției mele, care nu a fost una de a realiza o nouă monografie exhaustivă dedicată lui ci, mai curând, de a aduce în fața cititorului de azi profilul unui posibil model de conduită

în viața publică și politică – unul caracterizat prin rectitudine morală, intransigență lucidă, rigiditate doctrinară, viziune urmărită cu obstinație și patriotism fără rest.

Se cuvine însă a sublinia că toate aceste coordonate ale vieții și activității lui Petre P. Carp au avut și reversul implicit, anume acela al inadecvării sale la tribulațiile efervescentei noastre vieți politice, la profilul moral al multora dintre cei aflați în prim planul vieții publice, la lipsa de perspicacitate de a specula conjuncturi tulburi și de a intui alternativele viabile la viziunea sa de politică externă, aceasta din urmă mai ales în condițiile primei conflagrații mondiale.

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini:: 154
SKU: 978-973-37-2554-1 Categorii: ,

Descriere

Lucrarea cuprinde o serie de texte, cele mai multe publicate anterior în presă, cu o propensiune spre aspecte ale vieții private și a activității politice a lui Petre P. Carp, mai puțin reliefate în multele contribuții istoriografice dedicate personalității sale.

Însăși structura acestui volum stă mărturie intenției mele, care nu a fost una de a realiza o nouă monografie exhaustivă dedicată lui ci, mai curând, de a aduce în fața cititorului de azi profilul unui posibil model de conduită

în viața publică și politică – unul caracterizat prin rectitudine morală, intransigență lucidă, rigiditate doctrinară, viziune urmărită cu obstinație și patriotism fără rest.

Se cuvine însă a sublinia că toate aceste coordonate ale vieții și activității lui Petre P. Carp au avut și reversul implicit, anume acela al inadecvării sale la tribulațiile efervescentei noastre vieți politice, la profilul moral al multora dintre cei aflați în prim planul vieții publice, la lipsa de perspicacitate de a specula conjuncturi tulburi și de a intui alternativele viabile la viziunea sa de politică externă, aceasta din urmă mai ales în condițiile primei conflagrații mondiale.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Petre P. CARP. Un destin, o vocaţie”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top