Lysistrata, dragostea mea

Lysistrata, dragostea mea

40.00 lei

Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în judeţul Suceava.

A debutat cu poezie în 1972, în revista Luceafărul, pe când era elev. A studiat filosofia şi istoria la Bucureşti, numărându-se printre fondatorii „Cenaclului de luni” condus de criticul Nicolae Manolescu. A debutat în volum în 1980, la editura Albatros, cu o culegere de poeme intitulată La noapte va ninge. Este autorul mai multor volume de poezie, a şase romane, a unei culegeri de nuvele şi a peste 50 de piese de teatru.

În 1987, Matei Vişniec a cerut azil politic în Franţa. Între 1990 şi 2022 a lucrat ca jurnalist la Paris la Radio France Internationale. Piesele sale scrise în franceză au apărut la editurile Lansman, Actes-Sud Papiers, Non Lieu, L’oeil du Prince, Espace d’un Instant. Matei Vişniec este considerat unul dintre cei mai importanţi autori de teatru francofoni.

Numeroase premii i-au răsplătit activitatea, începând cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România în 1984 pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai. A obţinut și Premiul Academiei române, precum şi Premiul pentru întreaga activitate al Uniunii Teatrale din România (UNITER).

În Franţa i-a fost decernat de mai multe ori Premiul presei la Festivalul internaţional de teatru de la Avignon, Premiul european acordat de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD), precum şi Premiul de literatură europeană Jean Monnet (în 2016) pentru romanul Negustorul de începuturi de roman.

Piesele lui sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în numeroase ţări. Unele dintre ele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond-Point des Champs Élysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stockholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatrul Naţional din Sofia, Teatro Stabile din Torino, Teatrul Amalia din Salonic etc.

La Suceava a fost creat în 2016 un teatru municipal care poartă numele lui Matei VIȘNIEC.

  • An apariţie:: 2023
  • Format:: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini:: 132
ISBN 978-973-37-2635-7 Categorii: ,

Autor: Vişniec Matei

Descriere

Un sfert de secol mai târziu, putem formula constatarea că Matei Vişniec nu este un scriitor care merge în urma unui curent, ci un iniţiator de practici de scriitură inedite, în acord cu spiritul vremii, înainte ca acesta să se generalizeze şi să se transforme în mode. Să te afli la origine – iată provocarea oricărei aventuri esenţiale!

George BANU

 

Teatrul lui Matei Vişniec cuprinde astăzi numeroase titluri şi, ceea ce este mai important pentru un dramaturg, piesele sale sunt jucate peste tot în lume; ar trebui să spun opera lui Matei Vişniec, deoarece volumele sale de poezie şi romanele recente amplifică un univers de o mare complexitate şi varietate, deşi uşor de recunoscut, căci motivele şi personajele circulă dintr-un tărâm în altul, sub nume sau chipuri diferite. Chiar dacă Vişniec descinde din teatrul absurdului, care a făcut să explodeze naraţiunea şi a deconstruit limbajul, el a fost mereu şi rămâne un „povestitor” la care totul sfârşeşte prin a avea un sens, fie şi numai cel al deriziunii tragice.

Mirella PATUREAU

 

Trebuie să spunem de la bun început (…) că cele mai multe personaje ale lui Matei Vişniec se situează la incidenţa dintre comic şi tragic. Mai exact este vorba despre un tragic ce transpare dincolo de râs, dincolo de aparentul ridicol şi înşelătoarea gratuitate pe care aceste triste figuri par a le exprima.

Bogdan CREŢU

 

Membru proeminent al faimosului Cenaclu de Luni, nucleul de iradiere al postmodernităţii româneşti incipiente, Matei Vişniec ilustra elocvent narativismul poetic al „noului val” şi al noii paradigme literare, într-o formulă – pe de altă parte – de o frapantă originalitate. (…) Exegeţii dramaturgului vor putea constata că universul volumelor de versuri se prelungeşte în piese, în formulele lor simbolico-parabolice extinse. Există în teatrul autorului nostru un „miez” poematic esenţial, descins direct din opera „primului” Vişniec. Comentatorii atenţi vor putea descoperi şi continuităţi narative, de situaţii şi de motive între textele celor „doi” avatari, contaminările extinzându-se şi asupra romancierului. În orice caz, o bună înţelegere a dramaturgiei lui Matei Vişniec impune cunoaşterea operei poetului.

Ion Bogdan LEFTER

 

Lysistrata, dragostea mea a lui Matei Vişniec te face uneori să râzi în hohote, alteori să râzi amar, uneori să râzi ca şi cum ne e râsul tău, alteori doar să surâzi. Urci, etaj cu etaj, pe structura aceasta comică, iar acolo, în vârf, privind spre abisul şi spre întrebările de dedesubt, te cuprinde neliniştea. Hohotele anterioare de râs par acum ecouri-rafală de mitralieră.

În mod cert, vorbim despre o piesă de cursă lungă, cu un teribil potenţial scenic, cu partituri generoase pentru actori, cu „noduri” ce abia aşteaptă să fie preluate şi prelucrate de un regizor ludic şi curajos, cu o axă de toată frumuseţea între Antichitatea lui Aristofan şi Prezentul lui Vişniec şi, mai ales, cu un profil apăsat de operă vie, actuală şi necesară.

Călin CIOBOTARI

Recenzii

  1. Junimea

    Florin TOMA, Lysistrat de pace, în revista „Viața Românească”, nr.11-12/ 2023, pp. 208-211, despre volumul Matei VIȘNIEC, Lysistrata, dragostea mea, Junimea, colecția „Hamletarium”, 2023;
    https://www.viataromaneasca.eu/revista/arhiva/viata-romaneasca-12-2023/

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top