Lumina vine de la Răsărit. Mihail Sadoveanu și regimul comunist

Lumina vine de la Răsărit. Mihail Sadoveanu și regimul comunist

45.00 lei

Cristian SANDACHE (n. 1967), absolvent al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (promoţia 1992), este licenţiat şi doctor în Istorie. Profesor universitar şi conducător de doctorat în cadrul Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.
22 de volume publicate, printre care: Radiografia dreptei româneşti (1996, în colab. cu Gheorghe Buzatu şi Corneliu Ciucanu); Doctrina naţional-creştină în România (1996); Viaţa publică şi intimă a lui Carol al II-lea (1998); Naţional şi naţionalism în viaţa politică românească interbelică (1918-1940) (2001); Istorie şi biografie. Cazul Corneliu Zelea Codreanu (2005); Literatură şi propagandă în România lui Gheorghiu-Dej (2006); Europa dictaturilor şi originile războiului româno-sovietic (2007); Mişcarea legionară şi ortodoxia. Portrete româneşti (2014); Poveştile hărţilor. Istorie şi geopolitică în ţări ale Uniunii Europene (2016); Amintirile marelui frate. Rusia de ieri şi provocările prezentului (2020); Poveştile din bibliotecă. Despre vieţile scriitorilor şi cărţile lor (2020); Cine ştie, încotro ne duce destinul? O istorie a secuilor (2022); Triumful omului de jos. România lui Zaharia Stancu (2023).

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 290
ISBN 978-97337-2850-4 Categorii: ,

Autor: Sandache Cristian

Descriere

Opera lui M. Sadoveanu este o harfă eoliană, o ţiteră uriaşă cu mii de strune, toate acordate cu grijă timp de jumătate de veac pentru ca nici o surpriză cacofonică să nu fie cu putinţă. Toate gândurile, priveliştile , figurile sunt puse pe portativ, virgulele cântă şi ele, punctele aşteaptă risipirea ecourilor.
G. CĂLINESCU
Pentru regimul comunist înstăpânit în România, Mihail Sadoveanu nu a fost un simplu pion sau un tovarăş de drum util o vreme şi destinat ulterior periferizării, ci – un adevărat exponent al identităţii românismului autentic, care trebuia câştigat, tratat cu maximă atenţie, înconjurat cu deferenţă şi tact, în mod constant. El întruchipa acea conştiinţă istorică imemorială, altoită peste un fundal geopolitic complicat, în care se resimţeau ecourile Bizanţului pierdut, nostalgia unui Ev Mediu aproape legendar, melancoliile Răsăritului stepic. Sadoveanu în sine era o specie rară psiho-antropologic, un supravieţuitor al altor lumi, care şi-a impus sensibilitatea stranie asupra contemporanilor. A-l ignora sau a-l minimaliza ca om, a-i contesta literatura sau a i-o anula, nu sunt altceva decât eforturi tipice unor pigmei, care doresc să anihileze lumina soarelui sau strălucirea razelor de lună.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Lumina vine de la Răsărit. Mihail Sadoveanu și regimul comunist”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top