Limba română de azi: năzbâtii limbistice

Acasa|Univers didactic|Limba română de azi: năzbâtii limbistice

Limba română de azi: năzbâtii limbistice

36.00 lei

Survolarea spațiului discursiv contemporan scoate la iveală un context ce impune mutația lingvistică. Astfel, limba ca sistem deschis ne face părtași la schimbările paradigmatice, transformându-ne totodată în actanți – asumați sau nu – în jocul funambulesc normă – uz.

Coagulat în interstițiul dintre discursul actual și coercitivul limbii literare, conținutul cărții Limba română de azi: năzbâtii limbistice se dispersează în patruzeci de povești gramaticale, veritabile articole de dicționar. Incursiunea în subiectele abordate, expuse cu dibăcie didactică, argumentează și clarifică eventuale dileme privind cultivarea limbii. Folosindu-se de instrumente de analiză sincronice și diacronice, autoarea propune dezbaterii un panopticum al materializărilor cuvintelor în cotidian: creații lingvistice, modernități și mondenități lexicale, vocabule în vogă sau transformări ale accepțiilor deja bine-cunoscute. Dar noul și vechiul se-ntâlnesc și-și dau mâna nu doar ca referințe biblio-grafice, ci și ca exponenți ai aceluiași demers. Din acest punct de vedere, nu sunt omise nici clasicele „scăpări” privind acordul, cacofonia, pleonasmul, accentul sau virgula.

Cu toate acestea, punerile în pagină transgresează simpla intenție de a restitui formei forma, de a puncta hipercorectitudinea, de a demarca pluralul și cratima. Sub auspiciul poznei și având ca determinant ludicul, se conturează un text accesibil și antrenant, folosind ca prilej de lectură spectrul contemporaneității. Înțelegem, așadar, că perspectiva analitică propusă nu este numai de actualitate, ci și necesară. Cartea Limba română de azi: năzbâtii limbistice demontează, cu fiecare capitol, prejudecata și reiterează faptul că este cool să fii racordat la prezent și din punct de vedere gramatical.

Adela-Danina PETRUSE

  • An apariție: 2020
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 116
SKU: 978-973-37-2394-3 Categorie:

Autor: Emina Căpălnăşan

Descriere

Survolarea spațiului discursiv contemporan scoate la iveală un context ce impune mutația lingvistică. Astfel, limba ca sistem deschis ne face părtași la schimbările paradigmatice, transformându-ne totodată în actanți – asumați sau nu – în jocul funambulesc normă – uz.

Coagulat în interstițiul dintre discursul actual și coercitivul limbii literare, conținutul cărții Limba română de azi: năzbâtii limbistice se dispersează în patruzeci de povești gramaticale, veritabile articole de dicționar. Incursiunea în subiectele abordate, expuse cu dibăcie didactică, argumentează și clarifică eventuale dileme privind cultivarea limbii. Folosindu-se de instrumente de analiză sincronice și diacronice, autoarea propune dezbaterii un panopticum al materializărilor cuvintelor în cotidian: creații lingvistice, modernități și mondenități lexicale, vocabule în vogă sau transformări ale accepțiilor deja bine-cunoscute. Dar noul și vechiul se-ntâlnesc și-și dau mâna nu doar ca referințe biblio-grafice, ci și ca exponenți ai aceluiași demers. Din acest punct de vedere, nu sunt omise nici clasicele „scăpări” privind acordul, cacofonia, pleonasmul, accentul sau virgula.

Cu toate acestea, punerile în pagină transgresează simpla intenție de a restitui formei forma, de a puncta hipercorectitudinea, de a demarca pluralul și cratima. Sub auspiciul poznei și având ca determinant ludicul, se conturează un text accesibil și antrenant, folosind ca prilej de lectură spectrul contemporaneității. Înțelegem, așadar, că perspectiva analitică propusă nu este numai de actualitate, ci și necesară. Cartea Limba română de azi: năzbâtii limbistice demontează, cu fiecare capitol, prejudecata și reiterează faptul că este cool să fii racordat la prezent și din punct de vedere gramatical.

Adela-Danina PETRUSE

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Limba română de azi: năzbâtii limbistice”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top