In honorem Theodor Codreanu

In honorem Theodor Codreanu

Theodor CODREANU (n. 1 aprilie 1945, Sârbi, Banca, jud. Vaslui) este critic şi istoric literar, prozator, eseist, filosof al culturii, doctor în filologie. Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, autor a peste cincizeci de cărţi (proză, studii monografice, filosofia culturii şi civilizaţiei).

Eminescologie: Eminescu – Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1999), Controverse eminesciene (2000), Mitul Eminescu (2004), Eminesciene (2012), Eminescu în captivitatea „nebuniei” (2013), Basarabia eminesciană (2013), Eminescu „incorect politic” (2014), Fragmente despre Eminescu (2017), Hyperionice (2019).

Alte studii monografice despre I.L. Caragiale, G. Bacovia, Ion Barbu, Victor Teleucă, Grigore Vieru, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Mihai Cimpoi.

Filosofia culturii şi civilizaţiei: Transmodernismul (2005), A doua schimbare la faţă (2008), Anamorfoze (2017), Fragmentarium filosofico-teologic (2021), Taborice (2021), Europa în care putem crede (2021).

  • An apariție: 2025
  • Format: 14,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 270
ISBN 978-973-37-2888-7 Categorii: ,

Autor: Rachieru Adrian Dinu

Descriere

La noi se gândeşte în extreme, între ceea ce Constantin Noica a numit sentimentul românesc al fiinţei, pe de o parte, iar pe de alta, sentimentul românesc al urii de sine, în versiunea lui Luca Piţu. E şi acesta un reflex al spiritului schizoid european. Suntem, aşadar, europeni şi din respectivul punct de vedere. Soluţia e a gândirii transdisciplinare: între şi dincolo. O soluţie gândită încă de Eminescu. De aceea, în surprinderea specificului românesc, eu am pariat pe Eminescu şi pe urmaşii săi.

Theodor CODREANU

 

 

Theodor Codreanu este un eminescolog prin excelenţă, dedicat cu dăruirea şi asiduitatea deontologică a lui Perpessicius şi Călinescu operei şi personalităţii Poetului, definind tipologic eminescianismul şi redefinind cu nuanţări întregitoare modernitatea lui ca trăsătură canonică esenţială.

Mihai CIMPOI

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „In honorem Theodor Codreanu”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top