Construcția și deconstrucția imaginarului. Spre un model transdisciplinar

Construcția și deconstrucția imaginarului. Spre un model transdisciplinar

50.00 lei

Diana Marinela DAVID (n. septembrie 1986, Pașcani) este doctor în Științe umaniste și Filologie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, cu lucrarea Construcția și deconstrucția imaginarului în romanele lui Vintilă Horia și Michel Houellebecq. Spre un model transdisciplinar, apreciată cu distincția Summa cum laudae. Profesor și autor, publică articole și studii de specialitate de natură transdisciplinară despre mecanismele de construcție a realității, lumile posibile și cuantice, imaginar, legile creației. Este cunoscută pentru promovarea educației și a cunoașterii concretizate prin inițierea și implementarea diverselor programe de studiu și emisiuni culturale.

Articole apărute în revista Journal of Romanian Literary Studies (BDI, indexată în mai multe baze de date academice internaționale), precum și articole științifice publicate in extenso în reviste și evenimente culturale.

  • An apariție: 2025
  • Format: 14,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 322
ISBN 978-973-37-2862-7 Categorii: ,

Autor: David Diana Marinela

Descriere

Demersul autoarei Diana Marinela David este cu atât mai interesant cu cât, pornind de la date şi structuri hermeneutice preexistente, ea purcede invers, într-o (re)creare a realităţii, pornind de la opera literară, având ca premisă că literatura face neîndoios parte din realitate, pe care o poate modela, de altfel, şi nu (doar) din sfera ficţională în care este aproape exclusiv cantonată, valorizând la maximum cunoscuta afirmaţie a lui Basarab Nicolescu: Realitatea este plastică.

Întreaga lucrare se remarcă prin acurateţe şi dezinvoltură, dar cel mai intens original capitol ne pare a fi al 6-lea din Partea a II-a, în care autoarea, pe baza analizei romanelor transdisciplinare ale lui Vintilă Horia şi Michel Houellebecq, îşi adună consideraţiile asupra unui model transdisciplinar în literatură, fondat pe naratologia cuantică, în egală măsură construibilă şi deconstruibilă.

În chip firesc, remarcăm atât densitatea tratării teoretice a amplului şi dificilului subiect ales, cu calmă şi matură dezinvoltură de cercetător experimentat, cât şi stilul lucrării, ce reuşeşte să convingă, rămânând totodată limpede şi echilibrat, deşi tematica i-ar fi permis destule volute metaforice şi speculaţii facile. Desfăşurarea argumentaţiei curge lin şi logic, şi, în ciuda complexităţii, lectura este incitantă şi plăcută.

Simona MODREANU

 

Volumul de faţă s-a născut din aspiraţia de a înţelege profunzimile funcţionării creativităţii şi minţii umane, în ideea non-separabilităţii şi a complexităţii cunoaşterii ştiinţifice, artistic-literare, religioase şi filosofice. Însă unul dintre dezideratele lucrării a fost şi rămâne o responsabilizare a ficţionalului, întrucât creatorul nu este separat de creaţia sa, iar experienţa estetică integrează organic autenticul experenţial. În sine, demersul a fost provocat de perspectiva în care imaginarul şi percepţiile creatoare se angrenează într-un mecanism complex de modelare şi modulare care configurează şi accesează noi niveluri de organizare care devin la rândul lor niveluri de realitate pentru noi procese de construcţie şi deconstrucţie.

Autoarea

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Construcția și deconstrucția imaginarului. Spre un model transdisciplinar”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top