Stranii povestiri huțule, vol. I + II

Descriere

Preţul indicat este pentru ambele volume.

Volumul pe care îl ţineţi în mână are atmosferă, are constanţă, are stil – totul devine clasic şi interesant sub pana lui Casian Balabasciuc. Om enciclopedic şi om al pădurii, un guru sau un baci al huţulilor, el este în primul rând un om. Un om care nu zâmbeşte, dar care nu are duşmani, nu poate să aibă duşmani, pentru că are dreptate. Cu baltag, cu cal şi cu mustaţă, CB este acelaşi cu omul cu aparatul de fotografiat sau cu pana scriitorului în mână. Acelaşi cu activistul pentru păzirea pădurilor, dar şi a moştenirii bucovinene, huţule în particular. Metaforele pline de savoare, trimiterile şi descrierile locale, se îngemănează cu subiectele încărcate de ceea ce eu denumesc “horror ortodox” – spre deosebire de acela gotic, catolic, anglican sau protestant, care ne este străin, chiar dacă Bram Stoker şi-a găsit celebritatea scriind despre meleagurile noastre. O reţetă clasică dar nu numai. Şi Casian nu greşeşte niciodată, pentru că este el însuşi un clasic al unor tărâmuri clasice: locurile sale de baştină, moldoviţene.

Lucian MERIŞCA

Erau gospodari înstăriţi, cu vite, fâneţe şi pădure . Alai mare a pornit călare, cu mirii în frunte, către biserică, iar pistoalele nu mai conteneau să bubuie pe sub bolţile pădurii până ce nunta s-a apropiat binişor de curtea bisericii, însoțită de muzica veselă a tarafului ce întrunea o cobză, o vioară și o tobă. Şi au venit mulţi oaspeţi de peste munte, de la Breaza, de la Suliţa, dar şi din Ciumârna, din Ruşi pe Boul, că petrecere de pomină a fost. Nuntașii s-au tras după slujbă către casa mirelui unde a început petrecere mare, cu glume de tot felul, hohote de râs și cu poftă de joc și de băutură, de au trebuit sărmanii lăutari să cânte aproape fără oprire de cu seară până a doua zi pe la prânz, când nuntașii și-au amintit că începuse o nouă săptămână de lucru, iar pe acasă așteptau vitele să fie îngrijite. Dar mai înainte a trebuit să se facă învelirea miresei, când druștele i-au scos coronița de pe cap și au dat-o druștei mari, ca să-i pună Anastasiei pe umeri tulpan de gospodină şi femeie măritată. Tot atunci lui Onufrie i se luă floarea de mire, pe care o primi Ivancic, vătăjelul conducător. Şi a scris părintele  şi în cronica bisericii despre însoţirea Anastasiei cu  Onufrie, la vreme de pace, între două războaie.