Printre teze și cărți

Descriere

Generat şi girat de o consistentă experienţă în evaluarea cercetării doctorale din două tărâmuri conexe ale ştiinţelor umaniste, filologie şi filosofie, noima acestui volum este de a contribui la risipirea suspiciunii care pare să învăluie tot mai mult ideea de doctorat în România. Dincolo de butaforiile responsabile pentru suspiciunea amintită, cultivată otova şi sub imperiul voinței impulsive, există şcoli doctorale de veritabilă elevaţie axiologică.

Textele puse laolaltă în volumul de faţă constituie analiza multifocală a peste 70 de cercetări academice desfăşurate într-un răstimp de aproape două decenii (2005-2022); unele au devenit cărţi, altele sunt pe cale să devină. Privite sinoptic, ele pun viguros în lumină câteva instanţe majore de interes onto-cognitiv pentru tinerii cercetători, precum: hermeneutica transdisciplinară, paradigma integralistă, perspectiva monografică, poetica (prozei, metaficţiunii, imaginarului, rescrierii), sau metacritica, traductologia şi studiile culturale/de gen. Nucleele cu pricina nu respiră însă monadic, ci comunică printr-un vinculum care ţine de ordinea plenitudinii deschise. Eliberată de orice zgribulit orizont intelectiv şi de filosofia giruetei, această autentică plenitudine este pecetea indimenticabilă pentru valoarea studiilor doctorale umaniste din România de azi. În pofida relativismului radical şi a ostilităţii pentru cultură care ne bântuie prezentul, herbul excelenţei n-a dispărut.

Pompiliu CRĂCIUNESCU

 

Îndelunga şedere în Franţa a impregnat gândirea lui Pompiliu Crăciunescu de spiritul şcolii franceze, caracterizată prin rigoare, fineţe şi umanism. Rigoarea este cea a limbajului, unde fiecare cuvânt are locul şi funcţia sa. Fineţea este cea a gândirii: nuanţa este privilegiată într-o gândire care încearcă să-şi găsească rostul prin cuvinte deseori neputincioase a exprima Realitatea în întregimea sa. […] Cartea lui Pompiliu Crăciunescu reprezintă o contribuţie importantă la reînnobilarea instituţiei înseşi a studiilor doctorale, într-un moment în care credibilitatea acesteia este pusă la îndoială în spaţiul românesc. Ea revelează, de asemenea, tineri cercetători de valoare.

O contribuţie esenţială pentru cunoaşterea şcolii doctorale româneşti contemporane şi pentru cunoaşterea diferitelor curente care traversează cunoaşterea în lumea de astăzi.

Basarab NICOLESCU

 

Epistemologii contemporani deplângeau faptul că unele metodologii din ştiinţele umaniste întârziau să adopte noţiuni noi cum erau sistem, complexitate, fractali, ceea ce ar fi deschis noi perspective de apropiere de realitatea înconjurătoare, în care ne-am fi putut defini viaţa ca „un fractal în spaţiul Hilbert”, după cum spunea Rudy Rucker. Cu alte cuvinte, am fi desluşit, poate mai devreme, complexitatea şi elementele esenţiale ale unui sistem, am fi întrezărit mecanismul creaţiei artistice prin strategii fractale, într-o viziune integratoare, transdisciplinară, miza lui Pompiliu Crăciunescu.

Bogdan Mihai MANDACHE

 

De multe ori, Pompiliu Crăciunescu se înalţă, cu termenii hermeneuticii sale, atât de sus deasupra şi numai aparent în afara textului, de unde captează sensurile esenţiale, încât te obligă să citeşti operele ca să pricepi şi să accepţi interpretarea.

Se practică, deci, un gen de critică antrenantă ce lărgeşte orizontul cititorului.

 Elvira SOROHAN

 

Pompiliu Crăciunescu se dovedeşte a fi un fin interpret literar, în haloul extrem de generos şi spectaculos deopotrivă, al transdisciplinarităţii.

Constantin CUBLEŞAN