Poemele lui Caron Călin
Autor: Ţicău Alexandru
36,00 lei
Alexandru ȚICĂU (n. 1990) este absolvent al facultății de Filosofie și Științe Social-Politice (2012) și al masterului în Filosofie Aplicată și Management Cultural (2014) la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, completându-și parcursul academic printr-o bursă Erasmus la Universitatea din Freiburg, Germania, unde a aprofundat studiile filosofice europene. În anul 2020 își ia licența în Psihologie pentru ca, ulterior, să obțină formarea în psihoterapie integrativă în cadrul Asociației Române de Psihoterapie Integrativă (2022). Din 2023 este psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Poemele lui Caron Călin reprezintă debutul său literar.
Descriere
Alexandru Țicău este un poet atipic. Vine dinspre filosofie și, din acest motiv, literatura sa mizează mai mult pe transpozițiile ideatice decât pe poetizarea realității, fie ea și lăuntrică. Cunoscând proiectul lui Alexandru Țicău în ansamblul său, îmi dau seama că el își inventează roluri, se distribuie pe sine în diverse ipostaze pentru a putea comunica în mod diferit, în registre de diferite facturi. Acest fapt este evident în cartea de față și se poate deduce inclusiv din titlu, Poemele lui Caron Călin. O mască a celui ce scrie, un pseudonim subordonat numelui real? O ancoră mitologică întru stabilizarea în lume a omului contemporan? Important este că el, scriitorul, demonstrează acea voință de restituire a sensului propriilor volute existențiale. Alexandru Țicău nu explorează cotidianul decât prin ricoșeu, cu alte cuvinte, e interesat de felul în care realitatea îmbogățește lumea ideilor. Dincolo de acestea, se poate detecta și un anumit tragism existențial, despre care doar luntrașul lui Hades știe mai multe.
Șerban AXINTE
Cred că poezia lui Alexandru Țicău i-ar fi fost de folos lui Heidegger (la vremea lui, desigur) pentru ilustrarea lirică a angoasei ființei aruncate în lume și orientate, inevitabil, către moarte. Daimonul mereu întrebător scornește poetul la oscilația între dorința de retragere (de ce nu „o barcă în care să se tacă”?) și confruntarea dureroasă cu dizolvarea în timp, cu uitarea și moartea. Natura, cu elemente diverse agățate, mai mult sau mai puțin contingent, destinului tragic, devine oglinda stărilor interioare, adesea tensionate sau delirante. De aici, imaginile se realizează voit cu impact vizual-sonor, uneori violente sau suprarealiste, inducând dezagregare și înstrăinare. Fericirea afirmată uneori rămâne ambiguă, umbrită de prezența constantă a morții și a golului. Ca să fie și mai convingător, Alexandru Țicău mai dă un nume luntrașului eternității, acum e Caron Călin, ca să știm că este vorba despre numele daimonului său și despre cum îi arată el malurile Styxului între care se „întâmplă” disoluția individului, în vremurile de acum.
Liviu APETROAIE
Informații suplimentare
| An apariție | 2026 |
|---|---|
| Format | A5 |
| Număr de pagini | 102 |
Recenzii
Nu există recenzii până acum.