Muza. Tărâmuri

Descriere

Textul de față, Doamnă, are toate atuurile să devină o Carte a Vieții, deoarece am simțit cum vibrează „pecetea” Lumii (contemporane), a cărei sensibilitate, ne mai emoționându-ne, ne domină adesea până la, vai! dispariția sentimentelor. Prozatorul adevărat, chiar când cu luciditate, descoperă acest adevăr lugubru, nu are voie să-l ocolească. Romanul acesta e, altfel spus, curajos, poate că din pricina conceptelor filosofico-lirice obsesive, autoarea fiind în neiertată culpă dacă le-ar abandona.

Personajele dumneavoastră, diverse și cu mentalități felurite, explicate și prin vârsta fiecăruia, m-au mulțumit și, unele, încântat: Muza de pildă. Merită să-i amintesc, fie chiar și în notița asta pieritoare: Muza, Clara, Ovidiu, Cria, George, Vali, Carina, tatăl, mama, primarul, bibliotecara, soții Zburătoru, familia Solomon, precum și vârtagii, solomonarii, Câinele Pământului, Minunatul sau Inorogul, Arhesol (admirabilă inspirație), Ghil. Neuitat rămâne însă Socrate, călăuzitorul ideatic și inițiatic al autoarei, lipsa căruia ar fi fost… catastrofală!

Știți relația lui Aristotel cu Platon și cu… adevărul!

Așa am încercat să fiu și eu în relația cu Dumneavoastră.

De voi fi reușit…

*

Pentru Muza, planurile mari abia de acum urmau: cucerirea lumii cu aventurile ei, trăite doar de ea și scrise ca rod al imaginației sale. O așteptau cărțile, caietele cu notițe, proiectele de lecturi și bineînțeles jurnalul, căruia i se confesa definitiv. Noaptea se așternea, ochii se închideau purtați de imagini zburătoare. Plutea într-un somn liniștit, luminos, în care regăsi imagini din trecut. Amintiri. Dimineața, nu mai era timp de pierdut. Era singură în cameră. Scoase jurnalul din noptiera ei și începu să scrie: 22.06.2024. Totul a început în cămăruța fără fereastră, acum mai bine de o săptămână, când l-am reauzit și l-am revăzut pe Socrate, Gardianul Lumii!

Autorul