Cerberii de la parter. Corespondență (1964 – 1972)
Autor: Crainic Nichifor
44,00 lei
Editor / Coordonator:
Nichifor CRAINIC (24.XII.1889, Bulbucata, jud. Giurgiu, cu numele Ion N. Dobre – 21.VIII.1972, Mogoşoaia, jud. Ilfov) a fost poet, eseist, publicist, teolog şi memorialist român.
Absolvent al Seminarului Central din Bucureşti (1904-1912), apoi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (licenţiat în 1916).
A fost profesor de teologie la Facultăţile de Teologie din Chişinău şi Bucureşti, director la diverse ziare sau reviste de cultură şi, din 1940, membru al Academiei Române.
Închis la Aiud între 1947-1962, iar după eliberare, devine redactor şef de secţie la publicaţia Glasul patriei, între 1962 – 1968, când se pensionează. Şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii începând să se repună în drepturi ca scriitor în ţara sa şi să ofere un „drept la replică”, prin scrisori şi memorii, celor care îi denigrau activitatea culturală interbelică.
Cărţi: Şesuri natale (1916), Icoanele vremii (1919), Darurile pământului (1920), Cântecele patriei (1925), Ţara de peste veac (1931), Puncte cardinale în haos (1936), Ortodoxie şi etnocraţie (1938), Nostalgia paradisului (1940), Şoim peste prăpastie (1990), Renaşterea română (2023) etc.
Descriere
D-L. Nichifor Crainic
Profesor la Facultatea Teologică din Chişinău
Publicist şi literat
Ca poet, preamăreşte pe Dumnezeu.
Ca teolog, apără cuvântul ortodox al Scripturii.
Ca scriitor, laudă comorile tradiţiei bisericeşti.
Ca om, se războieşte cu oamenii.
Scrisul său, când nu-i poezie, îi dinamită:
Sfărâmă tot, fără putinţă de refacere.
Apologet al tradiţiei ortodoxe naţionale, îi descoperă mari comori de artă.
Când vorbeşte, nu-şi schimbă figura-i de netemută cugetare.
Nu tonul vorbei sale te străpunge, ci ascuţişul scrisului său.
Prea imobil în privire, prea adâncit în cugetare,
nu poate înveseli şi natura prin poeziile sale.
La margine de întâlnire, între idealism şi realism, aleargă, când colo, când dincolo.
Rămâne totuşi poet.
Teodor P. PĂCESCU, septembrie 1930
Eu am răsărit şi am crescut spiritual şi m-am orientat în atmosfera şi în direcţia pe care le-aţi determinat prin ceea ce aţi făcut Dvs., la revista pe care aţi condus-o şi prin celelalte publicaţii. Aceasta mi-a deschis orizontul spre o altă teologie. Aţi fost deschizătorul de drum. (…)
Ar trebui poate un studiu de istoria spiritualităţii româneşti din ultimii cincizeci de ani ca să pot spune mai mult despre ce-aţi făcut Dvs. şi cum am preluat şi dus eu mai departe moştenirea Dvs., urmărind un „aggiornamento” la timpul ce-a urmat, după ce principiul unui „aggiornamento” al teologiei, la nivelul culturii contemporane, l-aţi proclamat şi practicat Dvs.
Vă mulţumesc pentru tot ce-aţi însemnat pentru mine şi vă urez să trăiţi să vă bucuraţi tot mai mult de aceasta.
Dumitru STĂNILOAE, 1971
Informații suplimentare
| An apariție | 2026 |
|---|---|
| Format | 13.5 x 20.5 cm |
| Număr de pagini | 214 |
Recenzii
Nu există recenzii până acum.