Vlad ZBÂRCIOG s-a născut la 20 decembrie 1943 în satul Horodişte, judeţul Bălţi, România.
A absolvit Şcoala medie din satul Zăicani, raionul Râşcani (1960), Colegiul de medicină din Tiraspol (1963), Universitatea de Stat din Chişinău (1973).
A colaborat la revistele: Cultura şi Literatura şi Arta. Director adjunct al Muzeului Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”. Secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2006-2016).
A editat peste 50 de volume de poezie, proză, eseistică, între care: Flăcări albastre, portocalii… (proză, 1976), Ţărmul din suflet (proză, 1981), Oraşul de la capătul pământului (proză, 1984), Conul de umbră (roman, 1990, 2006), Suntem ca o poveste (roman, 1999, 2012), Încercarea de foc (poeme, 2001), Sadoveanu sau dorul de cel fără vârstă (eseuri, 2006), Între timp şi nemoarte (poeme, 2007), Eminescu, eternă statuie a spiritului (eseuri, 2009), 101 poeme (2010), Continentul de mit (poeme, 2012), Ţara Sfântă – Logos de nemurire (2013), Lecţia de a nu muri (2016) ş.a.
Laureat al mai multor premii literare, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2003, 2007, 2017), Premiul Saloanelor Internaţionale de Carte de la Chişinău (2007) şi Iaşi (2008), Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2014). Selecţie din lucrările sale au fost traduse în limbile: rusă, ucraineană, letonă, franceză, cehă, spaniolă, italiană, germană, engleză, azeră ş.a.
Titlul onorific de „Maestru al Literaturii” (2010).
