Maria Pavnotescu elogiază răspicat ceea ce consideră valoros la orice poet, indiferent de cota lui de reputaţie şi denunţă tranşant, fără trac, ceea ce găseşte neizbutit în versurile poeţilor admiraţi chiar de ea însăşi: Nichita Stănescu, Nina Cassian, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu.