Vasile MACOVICIUC (n. 1950, sat Alba, comuna Hudeşti, jud. Botoşani) este licenţiat al Facultăţii de Filosofie Bucureşti (1973) şi doctor în filosofie (1987).
Profesor la Academia de Studii Economice Bucureşti (1973-2017) şi cercetător în domeniu. A publicat lucrări de specialitate, multe reeditate: Ispitele fericirii (1995), Iniţiere în filosofia contemporană (1999), Filosofia şi experienţa sensului (2015) ş.a.
Volumele sale de poeme – Versuri pentru caii sălbatici (1994); Raft cu insomnii (1995), Metafizică supt degetul mic (1996); Azilul de aripi (2005); Viaţă la Post-restant (ori_ana.d.ao.ranj.ro) (2005); Deschiderea pleoapei (2005); Rondeluri pentru caii sălbatici (2006); Poeme de-o clipă (2015); Calea florii de cireş (33 probe de muţenie poetică) (2015); Sonetele Orianei (2017); Arhiva ploilor de toamnă (2021); Baletul Nordului (2023) – s-au bucurat de o generoasă receptare critică.
Distins cu Diploma de Excelenţă profesională „Virgil Madgearu” (ASE, 2006), titlul de Profesor Bologna (ANOSR, 2010) şi de Profesor Emerit în 2017. Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov.
