Octavian IONESCU (25 iunie 1901, Vorniceni, Botoşani – 15 noiembrie 1990, Iaşi) – jurist, filosof, profesor universitar. Studii secundare la Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani (1913-1920). Licenţiat al Facultăţii de Drept din Iaşi (1924). Licenţiat al Facultăţii de Filosofie din Iaşi (1925). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza La notion de droit subjectif dans le droit privé, Paris, Sirey 1931, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bruxelles, Bruylant, 1978. Bursier al fundaţiilor Rockefeller şi Humboldt la Universităţile din Berlin, Frankfurt, Freiburg, München, Jena şi Viena (1932-1938). Membru marcant al Consiliului Legislativ al României (1934-1948). Profesor (1941-1950) la catedra de Drept civil a Universităţii din Iaşi. Îndepărtat pe motive politice din învăţământul superior, a fost ulterior profesor în învăţământul gimnazial şi secundar din Iaşi (1950-1961).
Opera sa juridică cuprinde numeroase studii şi monografii din materia dreptului civil, a sociologiei juridice şi a filosofiei dreptului publicate în România şi în străinătate – Franţa, Belgia, Germania. După epurarea din învăţământul universitar a continuat activitatea de cercetare ştiinţifică, participând la congrese internaţionale şi publicând valoroase studii de drept civil şi de filosofie juridică. A fost un colaborator constant al prestigioaselor reviste Archives de Philosophie du Droit et de Sociologie Juridique şi Archiv für Rechts und Sozialphilosophie. Membru al Institutului de Ştiinţe Sociale din România, al Societăţii de Legislaţie Comparată din Paris şi al Asociaţiei Internaţionale de Filosofie a Dreptului şi Filosofie Socială.
