Constantin Cubleşan, poet, prozator, dramaturg, critic şi istoric literar, s-a născut pe 16 mai 1939 la Cluj. A urmat Facultatea de Filologie-Istorie-Filosofie a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj, secţia Limba Rusă. A publicat din studenţie în paginile revistelor Steaua şi Tribuna din Cluj.
A lucrat la Radio-Cluj ca reporter, apoi ca redactor, până în 1962, apoi la revista Tribuna, transferându-se la Editura Dacia din Cluj, în 1972, ca redactor şef, ulterior, din 1988, devenind redactor şef adjunct la revista Steaua. Din 1964 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şi-a susţinut doctoratul în ştiinţe filologice (1982) la Universitatea clujeană, iar din 1991 a început să predea la Secţia de Teatru a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, urcând treptele academice până la gradul de profesor universitar. Din 2005, este abilitat să conducă doctorate în specialitatea literatura română.
I s-au reprezentat piese pe scenele teatrelor din Sibiu, Cluj, Arad, Satu Mare, Baia Mare, Turda, Braşov, Timişoara, Oradea, Botoşani.
A fost distins cu premii literare şi distincţii culturale, între care: Medalia jubiliară „Mihai Eminescu”, 2000; Medalia „Meritul cultural” Clasa I în grad de ofiţer, 2004. Cetăţean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca.
Debutul editorial: Miniaturi critice (1968).
A semnat volume de proză scurtă şi romane (selectiv): Clopotele de apă (1970), Un gotic târziu (1975), Umbra ulmilor tineri (1977), Balada neterminată (1988), Suflete mecanice (1992), Omul în colivie (2010), Ceasornicul (2015). Femei… Femei… Femei… (2019), Iarba cerului (2014), Galaxia furnicilor (2022).
