Dimitrie CANTEMIR (26 octombrie 1673 – 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie-aprilie 1693 şi între 1710 şi 1711) şi un mare cărturar umanist enciclopedist, „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinţ moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”.
Admirator al lui Petru cel Mare, a dorit să introducă şi în Moldova principiile absolutismului luminat. În războiul ruso-turc, Dimitrie Cantemir s-a alăturat ţarului, fără a plasa Moldova sub suzeranitate rusească. După înfrângerea în bătălia de la Stănileşti (1711), pe Prut, s-a refugiat în Rusia, împreună cu familia.
Cunoscător a unsprezece limbi, Dimitire Cantemir a scris în română, latină şi greacă. Dintre lucrările sale, amintim: Divanul sau Gâlciava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul (1698), Istoria ieroglifică (1703-1705), Istoria Creşterii şi Descreşterii Imperiului Otoman (1714-1716), Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor (1719-1722). Descriptio Moldaviae / Descrierea Moldovei (1714-1716) este prima prezentare interdisciplinară (geografie, demografie, etnografie, cartografie, psihologie colectivă) a Moldovei şi locuitorilor ei.
