Manifestarea de sine. Interfața dintre lumea așa cum este și cum ne apare

Descriere

Volumul de față, cu eseurile variate și atrăgătoare pe care le cuprinde, este rodul reflecției născute cu prilejul lecturii unor scrieri literare, filosofice și lingvistice valoroase. Constați de la bun început atât o reală experiență a lecturii atente, comprehensive, cât și o anume sensibilitate pentru chestiunile de natură filosofică. Este îmbucurător să vezi cum se ivesc aproape pe neașteptate întrebări ce privesc, de exemplu, condițiile de posibilitate ale cunoașterii și limitele acesteia, forme diferite ale binelui și răului, chestiunea temporalității și a duratei, puterea de semnificare a limbajului sau experiența complicată a libertății. Nume importante ale filosofiei, precum David Hume și Immanuel Kant, Henri Bergson și Ferdinand de Saussure, Eugeniu Coșeriu și Paul Ricœur, sunt readuse în atenția noastră ca într-un dialog peste timp. Sunt remarcabile, bunăoară, considerațiile extinse pe care autoarea le face cu privire la filosofia timpului în scrierile lui Henri Bergson. Sau cele cu privire la cercetările lui Eugeniu Coșeriu și, astfel, în legătură cu logica distinctă și economia simbolică a limbajului. Scrise uneori într-o manieră confesivă, paginile acestor eseuri surprind prin claritate, franchețe a interogației și prospețime a expresiei.

Ștefan AFLOROAEI

Această prezență dublă, în timp, în ipostaza de agent și, în spațiu, pentru un alt lucru, în ipostaza de receptor, este un indiciu al legăturii indestructibile dintre lucruri. Astfel, faptul că manifestarea unui lucru este simultan un dat pentru un alt lucru face ca orice manifestare să fie ireversibilă, iar faptul că orice manifestare, ca dat pentru un alt lucru, depinde nu doar de lucrul în calitate de agent, ci și de lucrul în calitate de receptor, face ca datul să fie ireductibil. Legătura dintre lucruri se stabilește așadar prin mijlocirea unui lucru în ipostaza de agent și al altuia în ipostaza de receptor, din interiorul unuia spre exterior, exterior care este interiorul celuilalt. Astfel, manifestările unui lucru se succed și sunt date simultan pentru un alt lucru care le receptează prin prisma datelor pe care le deține la momentul manifestării. Astfel, orice manifestare activează un dat care, prin integrarea manifestării, este actualizat. Putem spune așadar că datele pentru sine dau măsura compatibilității unui lucru cu manifestările de sine ale altui lucru, iar manifestările de sine, pe care datele pentru sine le generează la rândul lor, dau măsura potențialului de adaptare a lucrului la noua situație creată.

Autorul