Somelierul de suflete
Autor: Vega Cătălin Ioan
33,00 lei
Cătălin Ioan VEGA (n. 1979, Iaşi) a debutat în 1994, în revista Generaţia în bocanci, a Colegiului Tehnic ,,Petru Poni” din Roman.
După debutul în volum, din 2001, cu Singur printre uitări (Editura Nona, Piatra-Neamţ), şi continuând cu Natura Căutării (Editura Filocalia, Roman, 2007), urmează editarea volumelor În umbra luminii (Editura Septentrion, Rădăuţi, 2022) şi Cerul aripa îşi cere (Editura Betta, Bucureşti, 2022). Se legitimează în lumea poeziei obţinând, în 2022, Marele Premiu la Concursul Naţional de Poezie „Radu Cârneci”, ediţia a V-a, patronat de revista Arena literară şi ADEPC. În anul 2022 obţine una din menţiunile Festivalului-Concurs de Poezie „Ion Stratan” – Până la capăt şi înapoi, ediţia a III-a, Izbiceni-Olt, 2022; în acelaşi an i se decernează o menţiune la Secţiunea de creaţie-poezie a Concursului Internaţional „Lucian Blaga” – Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor!, Sebeş-Lancrăm, 2022; la Festivalul-Concurs Internaţional de creaţie literară BOGDANIA, ediţia a XIII-a, Bucureşti, 2024, este laureat al Premiului de Excelenţă.
A publicat poezii în revistele Arena literară, Bogdania, Revista de cultură şi în antologiile Şi-n vreme de restrişte există poezie şi Şi totuşi poezia…
Membru al „Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română din Bucovina” şi redactor şi colaborator al publicaţiilor Aspecte, Buletin Creştin Ortodox, Săptămânal pastoral misionar, Calea Mântuirii, Cuvântul care zideşte etc.
Este preot la Parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Rădăuţi.
Descriere
Bântuie îngerii, prin poemele-invocaţii ale lui Vega, bântuie îngerii şi mângâierile divine cu nedisimulată naturaleţe, fac parte din habitatul material, concret, umplu golurile lăsate de semenii opriţi de ciuma vremii să se mai arate spre cuminecare. În aceste locuri din poezie imaginile sunt pline de lirism, de cuvinte potrivite cu acest mod de a fi între şi întru făpturi divine, de a fi oaspetele lor aşezat în sala ceremoniei degustării de esenţă de înţelesuri. Apoi devine el somelierul care aşteaptă cu vinul sufletului şi n-are cui i-l da încă, şi atunci cercetează iarăşi lumea şi o rescrie, o imaginează în felul ideal în care vinul-cuvânt ar putea să curgă fără secare în paharele uscate de vântul care îndepărtează pe copil de părinte şi pe om de Dumnezeul său, generând o ruptură fără leac şi aruncată în suferinţă.
Liviu APETROAIE
izvorul de iubire
am îmbătrânit scriind
cu degetul pe nisip
o singură vină
cereasca binecuvântare
de-a fi iertat
pentru tot ce-am iubit
mai mult ca pe Tine
răzvrătiri şi dureri
cine poate să înţeleagă
iubirea ce nu-mi aparţine?
ca un copil cuminte
privindu-Te
mi-e dor
Informații suplimentare
| An apariție | 2025 |
|---|---|
| Format | 11.5 x 20 |
| Număr de pagini | 118 |
