Pinul lui Nietzsche
Autor: Vulturescu George
33,00 lei
George VULTURESCU s-a născut la 1 martie 1951, la Satu Mare. Absolvent al Universităţii din Cluj-Napoca, cu doctorat în literatura contemporană (2010). Poet, critic literar, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În 1990 a fondat la Satu Mare revista Poesis şi organizează, împreună cu redacţia Informaţia Zilei, Festivalul Internaţional „Zilele Poesis”. A îngrijit numeroase ediţii şi a dedicat volume critice lui Eminescu, Şt. Aug. Doinaş, Al. Macedonski şi Lucian Blaga.
A fost tradus în limbile franceză, sârbă, engleză, rusă, germană, letonă, maghiară, chineză, suedeză, ebraică.
Debut editorial în Caietul debutanţilor, 1979. Cărţi publicate (selectiv): Frontiera dintre cuvinte, 1988; Poeme din Ev-Mediul Odăii, 1991; Oraşul de sub varul pereţilor, 1994; Tratat despre Ochiul Orb, 1996; Gheara literei, 1998; Nord, şi dincolo de Nord, 2001; Stânci nupţiale, 2003; Monograme pe Pietrele Nordului, 2005; Alte poeme din Nord, 2007; Aur şi iederă, 2011; Grota şi literele, 2013; Negură şi caligrafie, 2014; Sigiliul Nordului, 2016; Maladiile lămpilor, 2019; Printre vânătorii de orbi, 2021; Cesar Vallejo urcă pe Machu Picchu, 2023.
Descriere
Nu încape îndoială că ne aflăm în faţa unei poezii neconformiste, bătăioase, nelâncede. Cu adevărat Poetul nu are de înfruntat duşman mai aprig şi perfid şi totodată de menajat prieten mai de nădejde decât cuvântul.
Nicolae STEINHARDT
Cu conştiinţa fragilităţii discursului său, George Vulturescu îşi rosteşte totuşi cu o aspră fermitate credinţa în scris, în versul ca unică posibilitate, fragilă desigur, a închegării de sine în faţa asediilor lumii din afară: „poetul nu are nici o apărare în afara versului/ nici ochiul de cucuvea nu are nici o apărare/ în afara nopţii/ şi goleşte în Dumnezeu tot ce vede”. Vers frumos, acesta din urmă, dintr-o suită de poeme în care numiţii pereţi arizi ai peşterii sunt şi pereţi de cărţi, cu accente sapienţiale grave şi modulaţii ritualice colorate de citate din Cartea Cărţilor.
Ion POP
De la o vreme ei nu mai citesc poemul tău:
ei vin după tine, caraliii…
Lectura este ca şi ghicitul viitorului în măruntaiele păsării:
scotocesc, intră după tine în casă, în odaie – unde iei, repede,
un pumn de medicamente. Respiri greu, poetule.
Tragi plapuma peste tine – cum furtuna trage scoarţele cerului.
Ei şovăiesc printre silabele textului tău:
alegorii, mlaştini peste care se lasă ceţuri – sau leziuni
ale creierului? Şi trestii prin care vântul se lichefiază
în sunete, într-o crustă de sunete, cum spaima se stratifică
în scorbura care înghite miezul copacului.
(Locul bocancilor de la intrare)
Informații suplimentare
| An apariție | 2025 |
|---|---|
| Format | 16,5 cm x 18.5 cm |
| Număr de pagini | 106 |





