Urme pe două secole. Robert ȘERBAN în dialog cu Ion ȘERBAN DRINCEA

Urme pe două secole. Robert ȘERBAN în dialog cu Ion ȘERBAN DRINCEA

36.00 lei

Robert ŞERBAN (n. 1970, la Turnu Severin) este scriitor şi jurnalist cultural. Licenţiat al Facultăţii de Arte şi Design şi al Facultăţii de Construcţii, ambele din Timişoara, unde trăieşte. Preşedinte al Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara, redactor al revistei Orizont, realizator-moderator al emisiunii de televiziune Piper pe limbă (TVR Timişoara şi TVR 3). A publicat peste 30 cărţi, dintre care 11 de interviuri. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1995).

Poemele i-au fost traduse în germană, sârbă, maghiară, polonă, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, idiş, norvegiană, suedeză, arabă, ucraineană, turcă etc. şi au apărut în volume, antologii şi publicaţii literare din străinătate.

 

Ion ŞERBAN DRINCEA (n. 21 septembrie 1942, Drincea, judeţul Mehedinţi) este scriitor şi jurnalist.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 2002) şi membru al Societăţii Scriitorilor Danubieni (din 2008).

A debutat, în 1961, în pagina literară a ziarului „Înainte” din Craiova.

Debut editorial cu cartea de poezie Poarta luminilor, Casa de Creaţie Mehedinţi, 1971.

Volume publicate: Orele Porţilor de Fier (reportaje, Scrisul Românesc, 1975); Adevărul pământului (roman, Scrisul Românesc, 1981); Soarele apelor (reportaje, Cartea Românească, 1986); Mirarea fructului (poezie, Radical, 1996); Chemarea destinului (roman, Radical, 1997); Ochiul cercului (poezie, Decebal, 2001); Războiul civililor cu îngerii (poezie, Decebal, 2002); Versus (poezie, Decebal, 2003); Secretul cifrului (poezie, Brumar, 2007); Viaţa sub radical (publicistică, TipoRadical, 2008); (CA)TRENELE CRINEI (poezii pentru copii, Prier, 2009); Alfabetocraţia gândului (poezie, Brumar, 2014); Umbra paşilor (poezie, Brumar, 2019), Apropierea sângelui (poezie, Junimea, 2022).

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 106
ISBN 978-973-37-2816-0 Categorii: ,

Autor: Şerban Robert

Descriere

Personajul principal al acestei cărţi, Ion Şerban Drincea, e un om ce şi-a petrecut primii ani ai copilăriei fără tată, pe următorii în casa unchiului, şi care apoi, la 17 ani, a plecat din satul natal, Drincea – nu dintr-un spirit adolescentin de aventură, ci constrâns de situaţia financiară precară a părinţilor săi, doi ţărani din Mehedinţi, cărora comuniştii le-au luat şi bruma de pământ moştenită –, şi care a căutat să-şi construiască viaţa pe coordonatele pasiunii sale pentru citit şi scris, pe care a păstrat-o până astăzi, la 82 de ani.

De la el am moştenit această dublă pasiune ce e, în fond, motorul dialogului nostru.

Robert ŞERBAN

Recenzii

  1. Junimea

    Al. C., Cartea taților, în revista Orizont”, nr. 11/ noiembrie 2024, p. 24, despre volumul Robert ȘERBAN în dialog cu Ion ȘERBAN DRINCEA, Urme pe două secole, Junimea, colecția „Dialog XXI”, 2024.
    http://www.revistaorizont.ro/arhiva/noiembrie2024.pdf

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top