Serafim la vedere

Serafim la vedere

36.00 lei

Poezia îşi urmează traseul ei, un traseu iscoditor, pentru Ioana Diaconescu, mizând pe notaţia exploratorie şi pe sinceritatea crepusculară. Luciul ei este dat de arta aluziei, condusă cu măiestrie – e vorba despre balansul între profanitate şi starea serafică ce se ocultează în fibra mirajului ontic.

Poetă cu o dotaţie sensibilă deosebită, aflată în prima linie a liricii noastre feminine, Ioana Diaconescu a ştiut să-şi dozeze combustia imaginară, menţinând o anume ţesătură diafană a versului, dar mai ales a conservat de-a lungul câtorva decenii spiritul autentic al poeziei post-nichitiene, ritualică, însetată de miracolul vizionar.

Cristian LIVESCU

 

Bine, rău; cald, frig; viaţă, moarte; foc ori gheaţă: în cumpăna aceasta nerezolvabilă în plan moral şi senzitiv, doar subtila ironie, eleganta resemnare, metaforizantul tremur şi atotmîngîietoarea evazivă poezie (îşi îngăduie a răsturna semantica adjectivelor de bază) ne pot fi călăuze mulcomindu-ne teama, temperîndu-ne zbuciumul, amăgindu-ne cu echivocul consubstanţial oricărui atribut calitativ.

Fericită poeta care prin versuri sincere, sigure, sobre, puternice, adesea cutremurătoare, iscă în sufletul şi mintea cititorului asemenea incerte, confuze, patetice nedumeriri şi întrebări, nu mai puţin naive decât supreme; adică vii: „Că nu e un vis prelungit/ Ci chiar viaţa ta, chiar/ Viaţa”.

  1. STEINHARDT
  • An apariție: 2024
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 136
ISBN 978-973-37-2803-0 Categorii: ,

Autor: Diaconescu Ioana

Descriere

Ioana DIACONESCU este poetă contemporană, traducătoare, publicistă, jurnalistă media, cercetătoare de istorie recentă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Licenţiată în filologie, limbile română şi italiană, cu specialitatea literatură universală, Universitatea din Bucureşti. Realizator la Radio România, consilier în grad superior la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Autoare a peste 25 de volume de versuri, traducătoare a câtorva volume din limbile spaniolă, franceză, engleză, autoare de literatură pentru copii, de studii de istorie recentă, monografii muzicale.

I s-au tradus versuri în limbile franceză, germană, engleză, italiană, georgiană, poloneză, albaneză etc., fiind prezentă în antologii în limbile engleză, germană, franceză, georgiană. Intensă activitate publicistică, emisiuni la radio şi televiziune.

Distincţii (selectiv): Premiul „Perpessicius” ediţia critică Scrieri vol. I şi II Emil Botta – Diploma şi Medalia Academiei Carpatica – Premiul pentru creaţia poetică excepţională, de cîteva ori laureată a Premiului Cartea Anului, Premiul pentru Poezie al revistei „Convorbiri Literare”, Premiul Uniunii Scriitorilor „Cartea anului” al Filialei de Poezie Bucureşti pentru volumul Nusakan, Premiul Şerban Cioculescu al Muzeului Naţional al Literaturii Române, Premiile Uniunii Scriitorilor 2017 şi 2018 Filiala Iaşi, Premiul Opera Omnia 2022.

Recenzii

  1. Junimea

    Horia GÂRBEA, între heruvimi și arhangheli, în revista „România literară”, nr. 45/ 25 octombrie 2024, despre volumul Ioana DIACONESCU, Serafim la vedere, Junimea, colecția „Atrium”, 2024.
    https://romanialiterara.com/2024/10/intre-heruvimi-si-arhangheli/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top