Palme

36.00 lei

Radu GĂINĂ este născut la 16.06.1965, la Hârlău, judeţul Iaşi.

Liceul de Filologie-Istorie „Mihai Eminescu”, Iaşi, 1983; Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; UNATC „I.L. Caragiale”, 1997; Facultatea de Film, Bucureşti, 1997.

Master în Teoria şi Istoria Filmului, UNATC „I.L. Caragiale”, Bucureşti, 1998; doctor summa cum laude în Cinematografie şi Media, 2011.

Distincţii: Marele Premiu A.P.T.R., 2014; Premiul A.P.T.R. pentru documentar de cultură, 2008; Premiul UCIN, 2017.

Membru al Uniunii Cineaştilor din România din 1998. Realizator la Societatea Română de Televiziune.

Volume publicate: Pârcovaci, strict confidenţial şi alte povestiri, Editura Lumea credinţei, 2020; Podu’ lu’ Leiba şi alte povestiri, Junimea, 2022; Când Dumnezeu se ameţeşte cu rachiu şi povestirile din urmă, Junimea, 2023.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 156
ISBN 978-973-37-2851-1 Categorii: ,

Autor: Găină Radu

Descriere

Cred că scriitorul Radu Găină este unul inconfundabil în peisajul prozei româneşti, o acoladă inspirată în linia respectului pentru proza tradiţiei şi care ajunge cu nonşalanţă la ritmul zilelor noastre.

Despre acesta aş zice că are farmecul lui şi culoarea lui, dar nu e decât o reverberaţie care dovedeşte de fapt soliditatea structurală a acelui trecut atât de bine şi serios articulat. Un fel de înfruntare a conservatorismului cu modernismul care se transformă, sub ochii noştri, într-o alianţă.

Cleopatra LORINŢIU

 

Palma împarte viaţa în două, ea este de neuitat întrucât adună în sunetul ei strident umilinţă, uluire sau, dimpotrivă, binefăcătoare trezire „la realitate”. Este ca sărutul lui Hristos care îl lasă mut pe Marele Inchizitor, neinterpretabil, brusc şi definitiv. Or, în cartea lui Radu Găină, palmele îmi par că stau pe muchia dintre lumi, judecând mereu puterile plăsmuitoare ale memoriei şi persistenţa, în ea, a realului taciturn şi fără nuanţe.

Ioan Alex TOFAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Palme”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top