Orchestra π

Orchestra π

30.00 lei

Călin DĂNILĂ s-a născut la 22 ianuarie 1965 la Fălticeni.

Licenţiat în Educaţie Fizică şi Sport – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Din anul 1994 este cadru didactic la Colegiul Tehnic „Mihai M. Băcescu” din Fălticeni. Membru al grupării literare „Zidul de hârtie” din Suceava. Participant la numeroase festivaluri literare şi tabere de creaţie, a susţinut mai multe lecturi publice în ţară şi în străinătate.

Câştigător al Festivalului Naţional de Poezie „Costache Conachi”, ediţia a XXX-a, Tecuci, 2022. Juriul: Florina ZAHARIA, Horia GÂRBEA, Gellu DORIAN, Lucian VASILIU (preşedinte), Dan VÂŢĂ (secretarul concursului).

  • An apariţie:: 2023
  • Format:: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini:: 184
ISBN 978-973-37-2639-5 Categorii: ,

Autor: Dănilă Călin

Descriere

La o răsfoire superficială, cititorul ar putea să exclame: „Asta nu e poezie”! L-aş înţelege. Asta deoarece textele lui Călin Dănilă din cartea de faţă sunt lirice doar într-o mică măsură. Dar poezia nu înseamnă neapărat lirism. Este suficientă însă o parcurgere atentă a materialului prozastic pentru ca acele acordaje fine – realizate între secvenţe aparent eteroclite – să evidenţieze o conştiinţă poetică bine definită ce funcţionează ca o prismă care dispersează omogenitatea intrinsecă a lucrurilor.

Orchestra π e recuperarea unui univers interior şi a unei vieţi resimţite ca iraţionale. Este marele alibi pe care autorul ei îl are ca să nu participe la o viaţă comună şi aridă, ca să trăiască aşa cum o face personajul din cartea sa, un protagonist sinteză a multor altora. Călin Dănilă ştie că realitatea e cu totul altceva decât ceea ce ni se înfăţişează privirii. Din acest motiv e nevoie de o contra-privire, de una piezişă. Vocile din carte, sunetele „orchestrei” par atonale. Dar dodecafonia nu e un scop în sine. Este, poate, o cale neconvenţională şi derutantă de impunere a unei idei de o gravitate de-a dreptul tulburătoare: comedia – ultimul stadiu al tragediei.

Şerban AXINTE

 

Pauza dintre cuvintele pe care nu ţi le-am spus e-o gaură în care s-a prăbuşit soarele compasiunii. Nopţile cu Leontina sunt o gaură. Sunetul unei trompete trimis în Patagonia. Coordonatele acestui desfrâu sunt îmblânzite cu dulceaţă de cireşe amare, unt şi pâine prăjită. Absolutul e-o gaură. Timpul un hău. Efortul de a înţelege-i împroşcat din toate părţile de găuri.

 

Recenzii

  1. Editura Junimea

    Alexandru Ovidiu VINTILĂ, Note de lector: Călin Dănilă, „Orchestra π”, Iași, Editura Junimea, 2023, în revista „Bucovina Literară”, nr. 7-8-9/2023, pp.8-9, despre volumul Călin DĂNILĂ, Orchestra π, colecția „Numele poetului. Debut”, editura Junimea, 2023
    https://www.scribd.com/document/675573725/Bucovina-Literar%C4%83-nr-7-8-9-2023

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top