Luca Arbore şi Podurile de argint

Luca Arbore şi Podurile de argint

33.00 lei

Viorica PETROVICI este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Societăţii Scriitorilor Bucovineni.

Volume publicate (selectiv): Chemarea tăcerii, Editura Helicon, 1997 – poezie; Perla înfloreşte în adâncuri, Editura Augusta, 2000 – roman; Între două tărâmuri, Editura Artpress, 2004 – poezie; Oglinda fractală, Editura AXA, 2006 – poezie; Caduceul lui Mercur, Editura AXA, 2008 – poezie; Călătorul cu aripi indigo, Editura AXA, 2010 – poezie; Sfinxul şi oglinda de jad, Editura Charmides, 2013 – roman; Fluturele şi Evelina, Editura Charmides, 2015 – poezie; Roata de circ, Editura Ateneul Scriitorilor, 2016 – poezie; Lebăda în zbor, Editura Cartea Românească Educaţional, 2019 – poezie; Portal 16, Editura Timpul, 2023 – poezie.

Premii (selectiv): Premiul acordat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bacău, pentru poezie, 2006; Premiul acordat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bacău, pentru proză, 2014; Premiul „Fundaţiei Culturale a Bucovinei”, pentru poezie, în 1998, 2001, 2002, 2006, 2017, 2019; Premiul „Societăţii Scriitorilor Bucovineni” pentru secţiunea de poezie, în 2005, 2013, 2017, 2019; Premiul internaţional pentru poezie religioasă „Poesia attiva”, Torino, Premiul I – 2007, Premiul II – 2009.

  • An apariție: 2025
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 120
ISBN 978-973-37-2860-3 Categorii: , ,

Autor: Petrovici Viorica

Descriere

Temperament solar, cu trăiri pasionale, tinzând, – prin transfigurare – spre visare şi zbor, predicând, în consecinţă, iubirea, (reamintindu-ne că Iisus însuşi fusese „înjunghiat de iubire”), Viorica Petrovici, dincolo de concreteţea impresiilor senzoriale, risipite printr-un obsesiv cromatism sentimental, râvneşte împlinirea spirituală. Evident, prin credinţă sporitoare şi meditaţie, „coborând în fântâna cuvântului” şi cinstind, prin vizionarismul său „terapeutic”, de informaţie ezoterică, ordinea Cosmosului. […]. Intrăm, de fapt, în paranormal, translatăm „în altă geometrie”.

Adrian Dinu RACHIERU

 

Viorica Petrovici are un psihism aparte, care-i permite o serie de trăiri extrasenzoriale, un imaginar populat cu mitologiile lumii, cu simboluri şi arhetipuri ancestrale.

Chiar din titlu detectăm preocuparea cu totul specială pentru trecere / intrare / ieşire/ conexiune subtilă cu alte dimensiuni temporale sau cu alte forme de existenţă, greu accesibile muritorilor de rând. Este apanajul poeţilor, al artiştilor, al visătorilor să descopere pe cont propriu lumi noi, să intre în forme de conştiinţă avansată şi să dea – asemenea lui Mallarmé – „un sens mai pur cuvintelor tribului”.

Elena-Brânduşa STEICIUC

 

Sosind, mereu sosind, asemenea unei zeiţe întrupându-se din tainele naturii, poeta îşi împodobeşte fiinţa interioară, cu stări esenţiale şoptite ca într-o transă, ca într-un dicteu de calitate indubitabilă. Cântec şi descântec modern, de o feminitate şi puritate din alte vremi, creaţia sa ne îndreptăţeşte speranţa în acea idee platoniciană, cum că Binele se întrupează din puterea Adevărului şi a Frumosului într-o unică stare subliniind IUBIREA…”

Radu CÂRNECI

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Luca Arbore şi Podurile de argint”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top