Limba română de a(stă)zi

25.00 lei

Cât de corect știm, vrem și reușim să vorbim?
Fără a scoate forțat lucrurile de sub semnul lui trebuie, insistând asupra normelor limbii române literare, dar făcând loc și discuțiilor despre posibi­li­­tăți și (re)integrări lexematice, Limba română de a(stă)zi propune un periplu caleidoscopic, scurt, dar având la bază un material ine­puizabil (limba ca sistem deschis), prin discursul actual. Punând accent pe materializarea cuvintelor în contexte cotidiene, dar și în dis­cursul viu al presei, cartea dis­cu­tă despre importanța formei cuvintelor, dar și a realității extralingvistice, despre preluarea și integrarea ele­­mente­lor străine, face previziuni și argumentează opțiuni, răspunde la întrebări firești și subliniază modernități și mondenități lexicale.
Fiecare capitol e un fel de articol de dicționar – o scurtă istorie sau o întâlnire personală a autoarei cu un cuvânt sau cu alăturări curioase. Dileme ale uzului, forme de plural greu de intuit, analogii mai puțin comu­ne, gramatica online, virgula sau multiplicarea i-ului, curiozități formale – toate își găsesc loc în paginile cărții, ce se dorește a fi nu doar o formă perso­nală de a nota realitatea lingvistică a prezentului, ci și un ghid inte­resant, actual și diferit pentru toți cei pasionați de fond, dar și de formă.
  • An apariţie:: 2019
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 108
SKU: 978-973-37-2245-8 Categorii: ,

Autor: Emina Căpălnăşan

Descriere

Cât de corect știm, vrem și reușim să vorbim?
Fără a scoate forțat lucrurile de sub semnul lui trebuie, insistând asupra normelor limbii române literare, dar făcând loc și discuțiilor despre posibi­li­­tăți și (re)integrări lexematice, Limba română de a(stă)zi propune un periplu caleidoscopic, scurt, dar având la bază un material ine­puizabil (limba ca sistem deschis), prin discursul actual. Punând accent pe materializarea cuvintelor în contexte cotidiene, dar și în dis­cursul viu al presei, cartea dis­cu­tă despre importanța formei cuvintelor, dar și a realității extralingvistice, despre preluarea și integrarea ele­­mente­lor străine, face previziuni și argumentează opțiuni, răspunde la întrebări firești și subliniază modernități și mondenități lexicale.
Fiecare capitol e un fel de articol de dicționar – o scurtă istorie sau o întâlnire personală a autoarei cu un cuvânt sau cu alăturări curioase. Dileme ale uzului, forme de plural greu de intuit, analogii mai puțin comu­ne, gramatica online, virgula sau multiplicarea i-ului, curiozități formale – toate își găsesc loc în paginile cărții, ce se dorește a fi nu doar o formă perso­nală de a nota realitatea lingvistică a prezentului, ci și un ghid inte­resant, actual și diferit pentru toți cei pasionați de fond, dar și de formă.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Limba română de a(stă)zi”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top