Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică (vol. V)

140.00 lei

Beneficiul direct al celor care vor avea răbdare în a parcurge pagi­nile volumelor dedicate istoriei Francmasoneriei din Moldova istorică va fi, fără dubiu, acela de a clarifica aspecte neglijate ori trecute cu vede­rea de autorii care s‑au preocupat de acest subiect până în acest mo­ment. Alături de acest lucru, lectorul interesat va avea imaginea unui puzzle, din care încă lipsesc unele piese, dar care poate genera o ima­gine coerentă de ansamblu asupra bogăției vieții Francmasoneriei din spațiul moldav, asupra persoanelor și, mai ales, a personalităților care i‑au fost adepți și care, neîndoios, au dobândit o nouă perspectivă asu­pra vieții și existenței lor și a comunităților din care au făcut parte. Înaltă școală a unui posibil drum al devenirii și împlinirii unor aspirații mul­ti­ple, Francmasoneria a oferit membrilor săi oportunitatea de a socializa, de a împărtăși sentimente și emoții, de a avea acces la principii morale de mare valoare, de a sădi ideile emancipatoare ale meliorismului social și, nu mai puțin, de a întări și consolida conștiința națională și aspirațiile de deplină unitate națională. Indiferent de formele și Obediențele din care au făcut parte, aproape fără rest, francmasonii români și‑au dedicat activitatea binelui comun și propășirii națiunii lor, afirmării în context euro­pean și punerii în valoare a contribuțiilor noastre la patrimoniul comun al umanității. Așa cum ușor se poate deduce, în veacul națio­na­li­tăților, secolul al XIX‑lea, dar și în perioada imediat anterioară acestuia, francmasonii au fost elemente semnificative în procesul occidentalizării și modernizării spațiului nostru în dificilul drum de abandonare a tra­di­ți­ilor oriental‑levantine, al promovării educației în sens occidental modern, al răspândirii principiilor altruismului și generozității în socie­tate, al grijii față de cei marginalizați din diferite motive, al racor­dării noastre la realitățile europene ale vremii. Și în secolul trecut, în perioada interbelică cu precădere, aceste direcții generale de acțiune s‑au menți­nut, cu precizarea că disensiuni interne, amestecul străin, orgoliile deve­nite vanități, dificilul drum al integrării depline al provin­ciilor unite cu țara ca urmare a Marii Uniri, zbaterile politice de tot felul și perioadele de stare de asediu au umbrit și au pus un bemol activită­ților desfășurate în beneficiul general al Francmasoneriei române.

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini:: 452
ISBN 978-973-37-2597-8 Categorii: ,

Autor: Cătălin Turliuc; Mircea Munteanu; Alexandru Rufanda

Descriere

Beneficiul direct al celor care vor avea răbdare în a parcurge pagi­nile volumelor dedicate istoriei Francmasoneriei din Moldova istorică va fi, fără dubiu, acela de a clarifica aspecte neglijate ori trecute cu vede­rea de autorii care s‑au preocupat de acest subiect până în acest mo­ment. Alături de acest lucru, lectorul interesat va avea imaginea unui puzzle, din care încă lipsesc unele piese, dar care poate genera o ima­gine coerentă de ansamblu asupra bogăției vieții Francmasoneriei din spațiul moldav, asupra persoanelor și, mai ales, a personalităților care i‑au fost adepți și care, neîndoios, au dobândit o nouă perspectivă asu­pra vieții și existenței lor și a comunităților din care au făcut parte. Înaltă școală a unui posibil drum al devenirii și împlinirii unor aspirații mul­ti­ple, Francmasoneria a oferit membrilor săi oportunitatea de a socializa, de a împărtăși sentimente și emoții, de a avea acces la principii morale de mare valoare, de a sădi ideile emancipatoare ale meliorismului social și, nu mai puțin, de a întări și consolida conștiința națională și aspirațiile de deplină unitate națională. Indiferent de formele și Obediențele din care au făcut parte, aproape fără rest, francmasonii români și‑au dedicat activitatea binelui comun și propășirii națiunii lor, afirmării în context euro­pean și punerii în valoare a contribuțiilor noastre la patrimoniul comun al umanității. Așa cum ușor se poate deduce, în veacul națio­na­li­tăților, secolul al XIX‑lea, dar și în perioada imediat anterioară acestuia, francmasonii au fost elemente semnificative în procesul occidentalizării și modernizării spațiului nostru în dificilul drum de abandonare a tra­di­ți­ilor oriental‑levantine, al promovării educației în sens occidental modern, al răspândirii principiilor altruismului și generozității în socie­tate, al grijii față de cei marginalizați din diferite motive, al racor­dării noastre la realitățile europene ale vremii. Și în secolul trecut, în perioada interbelică cu precădere, aceste direcții generale de acțiune s‑au menți­nut, cu precizarea că disensiuni interne, amestecul străin, orgoliile deve­nite vanități, dificilul drum al integrării depline al provin­ciilor unite cu țara ca urmare a Marii Uniri, zbaterile politice de tot felul și perioadele de stare de asediu au umbrit și au pus un bemol activită­ților desfășurate în beneficiul general al Francmasoneriei române.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică (vol. V)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top