Halele Alzheimer

Halele Alzheimer

36.00 lei

Liviu GASPAR s-a născut la Dorohoi. Este absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi. Şi-a desăvârşit studiile la Facultatea de Medicină din Leiden, Olanda, după care s-a specializat ca medic psihiatru la spitalul universitar Erasmus din Rotterdam.

Are o experienţă de peste trei decenii în tratamentul depresiilor severe prin cele mai moderne forme de terapie. Actualmente profesează la un institut de psihiatrie din Haga. În anii studenţiei a debutat la cenaclu literar „Junimea” al Muzeului Literaturii din Iaşi şi în revista Convorbiri literare. Poezii de-ale sale au apărut în diverse reviste literare din România şi Olanda.

Volume publicate: Tablouri Cinetice, Ed. Cronica, Iaşi, 1995; Doamna Freud, Ed. Integral, Bucureşti, 2015.

  • An apariție: 2025
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 108
ISBN 978-973-37-2956-3 Categorii: ,

Autor: Gaspar Liviu

Descriere

Poezia sa este succintă, se concentrează în jurul unei imagini care se vrea revelatoare, a unei scene care surprinde, a unei alăturări de cuvinte neobişnuită. Nu are nevoie de multe vorbe. Deşi, ca vârstă, aparţine uneia din promoţiile care urmează optzeciştilor, care în cvasi totalitatea cazurilor cultivă o poezie asemănătoare ca manieră, o poezie care abundă în cuvinte, poezia lui Liviu Gaşpar merge în sensul opus, spre esenţializare, spre texte de maximă concentrare.

Uneori poezia lui Liviu Gaşpar dă impresia de rarefiere – distanţa între cuvinte e amplificată în mod deliberat; alteori cuvintele se aglutinează în consemnare a unei senzaţii, a unei imagini cu efectul unor fulguraţii surprinzătoare. Am putea spune că este vorba de un minimalism expresiv…

Constantin PRICOP

 

Discipol al profesorului Romanescu, autorul, medic psihiatru născut la Dorohoi şi plecat de decenii în Ţările de Jos, a înţeles demult cât de importantă este sondarea lumilor sublunare ale subconştientului, un teritoriu unde raţiunea ştiinţifică dă greş. Iar poezia, care înseamnă, între altele, şi o rodnică intrare în transă, în lumile eterate ale metaforei, poate fi un instrument eficient de a detecta zvonul plăpând al Ţării de Sus, unde domnesc imaginaţia, fantasma şi intuiţia. O lume aparent iraţională unde, dacă ai noroc, înveţi cum să asamblezi necunoscutul, cum să devii un croitor de îngeri. Poate aşa scapi din halele apăsătoare ale cotidianului mercantil, ştergător de identitate şi memorie, şi ajungi să te alinte mătăsos şi foşnitor, din când în când, câte o aripă îngerească. Precum următoarele cuvinte-neuroni alese din reţeaua de 4191 de cuvinte, celule poetice înlănţuite în această carte:

întins pe masă
îngerul îşi coase rana
pentru o clipă
i-am văzut căptuşeala…

 

Florin CÎNTIC

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Halele Alzheimer”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top