Cinci întâlniri cu diavolul şi alte povestiri

Cinci întâlniri cu diavolul şi alte povestiri

40.00 lei

Raul Sebastian BAZ s-a născut la 20 august 1960, la Sinaia.

Absolvent al Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti (1985), activează ca profesor în cadrul Colegiului Naţional Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza.

Volum de specialitate: Mulţimi (2006).

Volume literare: Poveştile Mariei (2010); Arta însingurării (2014); Cartea pedepsirii (2015); Geometria tainică a infernului (2016); Cu faţa la pământ (2018); Numere prime (2019); Vasile Înaripatul şi alte povestiri (2019); Sfârşitul aşteptării (2022).

A publicat poezii în revista literară Traversées din Belgia, precum şi poezie şi proză în Romanian-Australian Anthologies of Contemporary Poetry and Prose.

Membru al cenaclului literar „I.L. Caragiale” şi al Asociaţiei Culturale „24 PH ARTE” Ploieşti.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 204
ISBN 978-973-37-2773-6 Categorii: ,

Autor: Baz Raul Sebastian

Descriere

Raul Baz este un scriitor muzical, perfect stăpân pe instrumentul său, fie că scrie poezie, proză sau carte pentru copii, ştiind exact ce vrea să obţină cu fiecare semiton sau pauză. Figura dominantă în textele sale este ambiguitatea: tărâmuri diferite coexistă şi se întrepătrund indiscernabil, informaţiile dintr-o geografie sau istorie a realului sunt iremediabil piste false, pentru că nimic nu este localizabil, deşi totul este identificabil, este „de acolo”. Raul este un scriitor baroc, complicat, mare iubitor de mister, cu o vocaţie specială de a-l afla acolo unde este mai puţin de bănuit, în spaţiu sau timp, devenite nu se ştie cum naraţiune subiectivă. Capabil de a crea personaje memorabile, ceea ce în vechea şi buna tradiţie critică se numea caractere, pare un scriitor tradiţional. Nu este decât unul adevărat prin subtilitate.

Christian CRĂCIUN

 

 

„N-au trecut două minute şi s-a auzit un urlet ca de lup, apoi din ceaţă s-a văzut ivindu-se trupul unui animal necunoscut, cu aspect înfricoşător, care se apropia de grup încet şi greoi. Copiii s-au ascuns în spatele Tinei, care le-a cerut să nu ţipe şi să stea nemişcaţi.

Animalul a ajuns lângă Tina, a ridicat capul, a privit-o în ochi şi atunci au văzut cu toţii că ţinea ceva în gură. A lăsat acel ceva la picioarele profesoarei, s-a întors şi a plecat la fel de încet şi de greoi. După alte câteva minute ceaţa s-a risipit. Tina s-a aplecat şi a luat din iarbă obiectul lăsat de fiară. Era o…”

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Cinci întâlniri cu diavolul şi alte povestiri”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top