Cazul K.

33.00 lei

Alexandra Bujor este studentă la medicină și debutează cu proză. Cazul K este un roman bine construit, excelent scris, cu personaje plauzibile și o poveste atractivă și verosimilă. Cartea îşi extrage substanța din zona profesiei pe care și-a ales-o.

Începem să scriem din/ despre lumea noastră apropiată. Romanul nu este un thriller, dar te ține legat de paginile sale ca și cum ar fi. Finalul e lăsat deschis, ceea ce ar putea fi o promisiune pentru o continuare.

Dar aceasta rămâne treaba autoarei, eu sunt mulțumit că am avut deja ocazia să citesc un roman foarte bun.

 

Liviu ANTONESEI

  • An apariţie:: 2021
  • Format:: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini:: 240
ISBN 978-973-37-2463-6 Categorii: ,

Autor: Bujor Alexandra

Descriere

Când vezi o tânără femeie frumoasă scriind proză cu seriozitate, te încearcă o nostalgie după rânduielile de-acum un veac, pe când educația și grația, în mediul orașelor noastre (cum ar fi Iașul), mergeau adesea mână în mână. Alexandra Bujor este din această stirpe. Ea și-a construit în aceste pagini un alter ego tocmai pentru a ne explica viziunea-i cu totul umanistă despre viață – și e limpede că destinul naratoarei care e va merge mai departe, în măsura în care va vrea să-l țină aproape de scris.

În fața unui astfel de debut nu poți decât să gândești cât de bogată e țara în care astfel de oameni frumoși și inteligenți găsesc timp pentru a scrie și descrie frumosul inimii lor. Iar rezultatul, aici, e un roman de dragoste pe înțelesul generației mileniului, cu trimiteri la vasta lume a spitalelor (și a unei presupuse doctorițe pensionare…), cu referințe cosmopolite și, printre mai mulți bărbați examinați prin tinerii ochi femeiești ai autoarei, cu un personaj pe nume K. – oriental, intrigant și seducător…

Adrian CIOROIANU

 

Alexandra Bujor este studentă la medicină și debutează cu proză. Cazul K este un roman bine construit, excelent scris, cu personaje plauzibile și o poveste atractivă și verosimilă. Cartea îşi extrage substanța din zona profesiei pe care și-a ales-o.

Începem să scriem din/ despre lumea noastră apropiată. Romanul nu este un thriller, dar te ține legat de paginile sale ca și cum ar fi. Finalul e lăsat deschis, ceea ce ar putea fi o promisiune pentru o continuare.

Dar aceasta rămâne treaba autoarei, eu sunt mulțumit că am avut deja ocazia să citesc un roman foarte bun.

Liviu ANTONESEI

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Cazul K.”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top