Mărturisirea și alte povestiri, Ed. a II-a

Descriere

Cristian George Brebenel este un povestitor plin de rafinament, cu resurse ale imaginarului mereu înnoite, cu registre tematice și stilistice foarte variate, îndrăznețe, trecând ușor de la realitatea concretă la cea alegorică sau onirică, construind scenarii narative fascinante, cu o artă savuroasă.

Paul ARETZU

 

Lectura textelor lui C.G. Brebenel se face cu plăcerea contemplării stilului și încercarea decodificării simbolurilor alchimice, erotice, mistice. Calofil decis, dar și „narativist” abil, autorul știe să se țină departe de banalitate și să emane efluviile unor parfumuri elaborate.

Horia GÂRBEA

 

Avem în față o proză intelectuală cu inserțiuni fantastice, de o mare rezoluție stilistică, o proză colorată, vie, palpitantă, care se întrepătrunde cu sentințe filosofice de profunzime exprimate uneori prin metafore de mare frumusețe.

Aureliu GOCI

 

Dacă în atmosfera stranie a acestor povestiri, de oscilare între o realitate fugitivă și reverie ar interveni mitologia, cărțile misterioase, biblioteca, matematicile ficțiunii, viața ca poveste, am zice că ele ar aminti de Jorge Luis Borges (cel mai mare dintre marii scriitori care nu au primit premiul Nobel). Borgesiene sau nu, aceste douăsprezece povestiri fac un volum de excepție.

Ștefan VLĂDUȚESCU

 

 

Viața i s-a schimbat când într-o gară din vecinătatea Bernei a dat peste un bărbat tânăr, singur lângă două geamantane Louis Vuitton, distins, tras la patru ace, într-un trenci de gabardină gri pal, cu o pălărie elegantă, lavalieră portocalie din mătase cantoneză și pantaloni charleston, întors spre sine, cu o mirare delicată pe expresia feței, având un aer ușor adormit, proaspăt bărbierit, frumos ca un zeu, dar, mai presus de acest fapt, scrie ea, i-a văzut aura specială de prinț rătăcitor, balcanic, purtând ceva din alura și mirosul primului ei iubit, marele prinț Arsenie, pe care, a realizat, că nu-l uitase cu totul. Acesta era unchiul meu Ferdinand, un călător plecat dintre câmpiile și dealurile fertile ale Olteniei. Iar ea, o femeie singură pe un peron umbrit, invitându-l curajoasă la o cafea turcească în micuțul restaurant al gării, mai precis un fel de bufet cochet. Destinele lor s-au recunoscut și și-au pus cătușe. Doar moartea a putut să le rupă în viața aceasta, căci mai mult ca sigur ele vor fi schimbate cu altele mai prețioase în viața viitoare.