Adevărul despre un destin politic. Domnitorul Gr. Al. GHICA (1849-1856)
Autor: Boicu Leonid
50,00 lei
Leonid BOICU (născut la 1 mai 1931, Donduşeni, azi în Republica Moldova – decedat la 2 mai 1997, la Iaşi) a fost un istoric şi cercetător român.
Studiile universitare le face la Facultatea de Istorie-Filologie în cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. În 1955, după terminarea studiilor, continuă în domeniul istoriei ca cercetător la Institutul „A.D. Xenopol” al Academiei Române, Filiala Iaşi, ajungând, în cele din urmă, cercetător ştiinţific principal şi responsabilul sectorului de istorie universală. Specialist în istoria modernă, s-a concentrat asupra problemelor istoriei României de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu precădere spre istoria economiei naţionale (oraş, industrie, căi de comunicaţie).
Laureat al Premiului „N. Bălcescu” al Academiei R.S.R. în 1964.
Volume publicate: Principatele Române în raporturile politice internaţionale, secolul al XVIII-lea, 1986; Diplomaţia europeană şi cauza română 1856-1859, 1978; A.D. Xenopol, studii privitoare la viaţa şi opera sa, 1972; Austria şi Principatele Române în vremea războiului Crimeii 1853-1856, 1972; Dezvoltarea economiei Moldovei 1848-1864, 1963; Adevărul despre un destin politic. Domnitorul Gr. Al. Ghica (1849-1856), 1973; Geneza chestiunii române ca problemă internaţională, 1975; Despre structura socială a oraşului moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-lea, în Studii, 1963; N. Iorga – istoric al relaţiilor internaţionale ale României în epoca modernă, în „N. Iorga. Omul şi opera”, 1971; Cuza Vodă faţă de lupta popoarelor pentru emancipare naţională, în „Cuza Vodă. In memoriam”, 1973.
Descriere
Grigore Alexandru GHICA (1804-1857). Domn al Moldovei (august 1849 – 24 august 1853; noiembrie 1854 – 1/14 iulie 1856). Şi-a început studiile în familie, apoi le-a continuat la Viena. A ocupat mai multe funcţii: hatman (1826), secretar de stat la Externe (1842), ministru de Finanţe. A fost numit domn prin Convenţia de la Balta-Liman (1849) pentru o perioadă de şapte ani. Sub domnia sa a luat naştere Departamentul Lucrărilor Publice, a fost introdus serviciul de diligentă, s-au redus deficitul bugetar şi datoria ţării. A sprijinit din punct de vedere financiar publicarea Cronicii lui Gheorghe Şincai şi a primei ediţii a Letopiseţului Ţării Moldovei de către Mihail Kogălniceanu. În timpul său a fost adoptată legea presei, fapt care a permis reapariţia revistelor „Steaua Dunării” şi „România literară”. A susţinut unirea spre sfîrşitul domniei. La 1/14 iulie 1856 îi expiră mandatul de şapte ani, iar la conducerea ţării este instalată o căimăcămie (11 iulie 1856 – 17 februarie 1857), având ca principală sarcină organizarea de alegeri pentru Adunarea ad-hoc, ce urma să exprime voinţa populaţiei asupra organizării Moldovei (potrivit art. 24 al Tratatului de Pace de la Paris din 1856). Fire sensibilă, Grigore Alexandru Ghica s-a sinucis la 24 august 1857 la Château de Mee, în Franţa, unde se retrăsese din 1856, simţindu-se lezat de campania de calomnii lansată în ţară, la adresa sa, de adversarii Unirii Principatelor, afectat şi de refuzul împăratului Napoleon al III-lea de a-l primi în audienţă pentru ca să pledeze în faţa lui cauza unionistă.
Neagu DJUVARA, Între Orient şi Occident
Sunt victima unei trame: cât de nevinovat sunt, nu mai pot trăi. Va veni o zi când adevărul va ieşi la lumină.
Grigore Al. GHICA
Eu am ştiut să recunosc frumoasele voastre calităţi şi dragostea voastră arzătoare pentru patrie.
- KOGĂLNICEANU către Grigore Al. GHICA
Ca individ, noi toţi stimăm simţămintele cele nobile ale nenorocitului prinţ al Moldovei.
C.A. ROSETTI
Este de sperat că Moldova (…) va şti să onoreze memoria ultimului ei domnitor.
C.A. THOUVENEL
Informații suplimentare
| An apariție | 2025 |
|---|---|
| Format | A5 |
| Număr de pagini | 172 |
