Portrete memorabile

40.00 lei

Cartea Florentinei Toniţă, Interviuri, ne aduce în prim-plan aproapele care îşi trăieşte discret menirea, prin felul demn de a se raporta la ceilalţi şi la harul care i s-a dat.
Să iei interviuri, reuşind să pui în valoare pe cel intervievat, este o formă aparte de generozitate şi cred că aceasta este coordonata cărţii, generozitatea, care defineşte atât pe cel care cu sinceritate răspunde, cât mai ales pe cel care întreabă şi prilejuieşte cititorului întâlniri fascinante cu personalităţi care marchează timpul şi lumea prin care el trece.
Generozitatea, dublată de o profunzime aparte, proprie numai celui care scrie literatură şi transfigurează realitatea prin prisma propriei sensibilităţi. Ambele completate de o cochetă discreţie, fiindcă să răscolești trecutul şi prezentul cuiva cu sinceritate şi respect, presupune discreţie.
Mihaela ARHIP

  • An apariție: 2022
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 250
ISBN 978-973-37-2592-3 Categorii: ,

Autor: Florentina Toniţă

Descriere

Cartea Florentinei Toniţă, Interviuri, ne aduce în prim-plan aproapele care îşi trăieşte discret menirea, prin felul demn de a se raporta la ceilalţi şi la harul care i s-a dat.
Să iei interviuri, reuşind să pui în valoare pe cel intervievat, este o formă aparte de generozitate şi cred că aceasta este coordonata cărţii, generozitatea, care defineşte atât pe cel care cu sinceritate răspunde, cât mai ales pe cel care întreabă şi prilejuieşte cititorului întâlniri fascinante cu personalităţi care marchează timpul şi lumea prin care el trece.
Generozitatea, dublată de o profunzime aparte, proprie numai celui care scrie literatură şi transfigurează realitatea prin prisma propriei sensibilităţi. Ambele completate de o cochetă discreţie, fiindcă să răscolești trecutul şi prezentul cuiva cu sinceritate şi respect, presupune discreţie.
Mihaela ARHIP

Recenzii

  1. Carmen

    Un deceniu în urmă, Florentina Toniță, jurnalistul-scriitor, (se) întreba într-un emoționant roman ce redă cu claritate și acuratețe stilistică pagini din purgatoriul închisorilor comuniste, ”Și cine este aproapele meu?”.
    Întrebarea, provocatoare pentru cititor, își va afla răspunsul în ”Portrete memorabile”, recentul volum apărut la aceeași editură ieșeană, Junimea.
    ”Expoziție de sincerități”, cum îl denumește profesorul-scriitor Mihaela Arhip, cea care îl prefațează, este o colecție de interviuri realizate de Florentina Toniță în perioada 2012-2022.
    Neîncadrată în obișnuitele criterii cronologice, alfabetice, tematice selecția este exclusiv geografic-axiologică: personalitățile intervievate au legătură, mai mult sau mai puțin, temporal vorbind, cu teritoriul botoșănean prin naștere, copilărie, studii, profesie.
    Dincolo de valoarea recunoscută în plan național, cele douăzeci și cinci de personalități au în comun ARTA, fie ea a culorii, reprezentată de pictorul Corneliu Dumitriu recent retras în Lumea Tăcerii, dar lăsând în urmă creații valoroase vizibile în spații expoziționale sau în colecții particulare, fie a cuvântului scris, având ca exponenți scriitori de seamă: Gellu Dorian, Monica Pillat, Victor Teișanu, Raluca Pavel Ailincăi, Mircea Oprea, Remus Octavian Cîmpean, Ada d’Albon. Lor li se alătură figuri ale spirutualității creștine: Andrei Ciopec, ”actorul creștin”, devenit călugăr, preotul Gheorghe Ursachi, ieromonahul Siluan Antoci. Arta performanței în sport este ilustrată în interviul cu Sanda Toma, campioană mondială și olimpică, despre cea medicală aflăm de la rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie “George Emil Palade” (UMFST) din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei precum și de la psihanalistul Liviu Poenaru stabilit în Geneva ”a cărui poveste m-a fascinat”. Nu lipsește reprezentanta artei dramatice, actrița Ieva Lykos. Profesorul universitar Corneliu Iațu, fostul director al Muzeului Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” și membru titular al Academiei Române, Dumitru Murariu completează galeria artei academice. Descendenții unor personalități celebre Andra Tonitza strănepoata pictorului Nicolae Tonitza (prieten cu Ștefan Luchian, despre care povestea “I-am legat pensula de antebraţul mâinii drepte, căci boala i-a luat vigoarea degetelor şi mâna lui începe să se zbată nervos şi stângaci pe suprafaţa pânzei şi faţa lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfricoşător…), Ana Maria Sandi, nepoata lui George Enescu au stat și ele în fața reportofonului florentin. Mircea Carp, vocea din eter a Europei Libere, anul viitor va completa lista personalităților centenare, urmat de omul de televiziune Raluca Rogojină, producător și realizator al emisiunii ”Adevăruri despre trecut”. ne aduc informații prețioase din istoria trăită în secolul trecut. Nu puteau lipsi căutătorii Adevărului cu instrumentele justiției: magistratul Constantin Arcu și avocatul Florentin Țuca, alături de istoricul Remus Tanasă, pasionat de ”istorie modernă, istorie intelectuală și filosofie politică”. Galeria portretelor se încheie cu marturia Dochinei Bajureanu, soția autorului primei teze de doctorat din lume în domeniul ciberneticii, dr. ing. Stelian Bajureanu.
    Un deceniu de jurnalism florentin de calitate, devenit valoros grație unui condei purtător de talent și sensibilitate, concentrat în volumul ”Portrete memorabile” nu este doar ”darul meu pentru Botoșani”, ci este o ”expoziție de cuvinte și mărturisiri” deschisă tuturor iubitorilor de literatură jurnalistică.
    Prezență fizică discretă, dar puternic implicată sufletește în viața comunității, Florentina Toniță inspiră, în postura de intervievator, deschide cu delicatețe porțile sufletului creează mediul propice destăinuirilor, astfel dialogul curge lejer, fără sincope, sincer ajungând direct în inima cititorului.
    Albert Camus considera jurnaliștii ”istorici ai clipei”, iar volumul de față fixează în istoria cultural-jurnalistică aceste ”Portrete memorabile” asupra cărora vor zăbovi cu respect generațiile următoare.
    În curând Florentina Toniță își va sărbători majoratul în jurnalism, ocazie cu care, sperăm, va apărea și celălalt grupaj de interviuri, taifasuri cum le numește autoarea, care merită să vadă lumina tiparului.
    Până atunci se cuvine o reverență scriiturii florentine, jurnalistului-scriitor Fin Literat, Om Remarcabil, Empatic Nativ, Talentat și Inspirat prozator, Neprețuit Artist, Tonic, Onest, Neobosit, Ingenios, Tenace, Ambițios, care a fixat efemerul în eternitate, clipa în veșnicie, omul în epocă, sfințind prin ”Portrete memorabile” oamenii și locurile unui nord îndepărtat.

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top