Pe urmele lui Dosoftei în Galiția. În căutarea tezaurului Mitropoliei Moldovei

Pe urmele lui Dosoftei în Galiția. În căutarea tezaurului Mitropoliei Moldovei

44.00 lei

Doru SCĂRLĂTESCU, născut la 18 aprilie 1937, în comuna Corbu, judeţul Olt.

Studii liceale, la Slatina, şi universitare, la Iaşi. Profesor, din 1958, în învăţământul secundar, Vatra Dornei şi Tecuci, din 1973, la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Debut publicistic în revista Contemporanul,1968, şi editorial cu monografia Geo Bogza, 1983, la origine teză de doctorat.

Colaborează cu studii, articole, recenzii pe teme de cultură generală, literatură, didactică la România literară, Viaţa Românească, Limbă şi literatură, Ateneu, Pagini dunărene, Orizont, Studii eminesciene, Convorbiri literare, Cronica, Revista română, Poezia, Dacia literară, Contact internaţional, Scriptor, Hyperion, Expres cultural, Bucovina literară, Baadul literar, Tecuciul literar-artistic ş.a.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Cărţi publicate: Critică şi istorie literară: Geo Bogza, Bucureşti, Minerva, 1983; Semne şi simboluri, Iaşi, Cronica, 1995; Istoria literaturii române, I, Epoca Junimii; II, Eminescu, Botoşani, Geea, 1995; Eminescu şi universul artei, Iaşi, A92, 1995; Eminescu şi religia, Iaşi, Timpul, 2000; Odiseea cuvîntului, Prolegomene la o hermeneutică a textului sacru, Iaşi, Timpul, 2003; Literatura şi celelalte arte, Iaşi, Timpul, 2005; Eminescu şi ispitele eminescologiei, Iaşi, Junimea, 2018; Cercul şi sfera. Lecturi eminesciene, Iaşi, Junimea, 2022.

Versuri: Apocrife la Cartea Facerii, Iaşi, Junimea, 2012.

  • An apariție: 2024
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 148
ISBN 978-973-37-2830-6 Categorii: ,

Autor: Scărlătescu Doru

Descriere

În privinţa biografiei lui Dosoftei, Întâistătător al Bisericii moldovene, scriitor eclesiastic universal, întemeietor de stih românesc, avem date sigure, bazate pe documente, pentru o bună parte a ei, dar ceva mai sărace şi mai evazive, pentru perioada ultimilor săi ani de viaţă, şapte, din Galiţia poloneză, unde a fost dus, odată cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou Suceveanul şi cu tezaurul mitropolitan, silit, zic unii, de bună voie, zic alţii, de regele Ioan Sobieski, la finalul campaniei sale militare moldovene dezastruoase, din 1686. Povestea acestui tezaur sacru, relicve, odoare, tipărituri, manuscrise şi documente bisericeşti, plasate iniţial la Zolkiew, în Polonia, rătăcite apoi în labirintul mişcător care e istoria Europei Centrale, e lungă şi complicată şi, mergând pe urmele cărturarilor români porniţi în căutarea lui, încercăm în cartea de faţă să o descurcăm, aducând-o, după puterile noastre, în mai plină lumină.

Autorul

 

 

 

Mă rog, Dumnezăul mieu, tu să-m socoteşti

Rugămintea ce mă rog şi să o priimeşti.

Când strig de la margine, de preste hotari,

Tu, Doamne, să mă auz la svântul oltari.

Şi când sunt în voie rea, tu să nu mă laş,

Ce pre stâncă să mă sui la al tău sălaş.

Şi povaţă tu să-m fii, cale de scăpat

Despre faţă de pizmaş, razăm şi turn nalt,

Petrecând în casa ta-ntr-acoperemânt,

Supt svânta ta aripă, viaţă pre pământ.

Că tu, Doamne, îmi-asculţ rugă ce grăiesc

Şi mi-ai dat cu svinţii tăi parte să trăiesc…

 

Dosoftei, Psaltirea în versuri, Uniev, 1673

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Pe urmele lui Dosoftei în Galiția. În căutarea tezaurului Mitropoliei Moldovei”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top