La ferestrele Europei

La ferestrele Europei

36.00 lei

Constantin Cubleşan, poet, prozator, dramaturg, critic şi istoric literar, s-a născut pe 16 mai 1939 la Cluj. A urmat Facultatea de Filologie-Istorie-Filosofie a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj, secţia Limba Rusă. A publicat din studenţie în paginile revistelor Steaua şi Tribuna din Cluj.

A lucrat la Radio-Cluj ca reporter, apoi ca redactor, până în 1962, apoi la revista Tribuna, transferându-se la Editura Dacia din Cluj, în 1972, ca redactor şef, ulterior, din 1988, devenind redactor şef adjunct la revista Steaua. Din 1964 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şi-a susţinut doctoratul în ştiinţe filologice (1982) la Universitatea clujeană, iar din 1991 a început să predea la Secţia de Teatru a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, urcând treptele academice până la gradul de profesor universitar. Din 2005, este abilitat să conducă doctorate în specialitatea literatura română.

I s-au reprezentat piese pe scenele teatrelor din Sibiu, Cluj, Arad, Satu Mare, Baia Mare, Turda, Braşov, Timişoara, Oradea, Botoşani.

A fost distins cu premii literare şi distincţii culturale, între care: Medalia jubiliară „Mihai Eminescu”, 2000; Medalia „Meritul cultural” Clasa I în grad de ofiţer, 2004. Cetăţean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca.

Debutul editorial: Miniaturi critice (1968).

A semnat volume de proză scurtă şi romane (selectiv): Clopotele de apă (1970), Un gotic târziu (1975), Umbra ulmilor tineri (1977), Balada neterminată (1988), Suflete mecanice (1992), Omul în colivie (2010), Ceasornicul (2015). Femei… Femei… Femei… (2019), Iarba cerului (2014), Galaxia furnicilor (2022).

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 212
ISBN 978-973-37-2701-9 Categorii: ,

Autor: Cubleşan Constantin

Descriere

Majoritatea întâmplărilor narate de Constantin Cubleşan se petrec la hotarul dintre trecut şi prezent, în această „ţară a nimănui” (adică a noastră) unde se pun în oglindă racilele din timpul comunismului târziu cu cele ce au urmat în perioada post-decembristă. Demontând câteva dintre mecanismele istoriei societăţii noastre recente, proza scriitorului clujean ne determină să răspundem la o întrebare: este sau nu prezentul şi o formă a trecutului? Separate în mod evident sau confundându-se imperceptibil, trecutul şi prezentul pun în cumpănă ceasurile mari ale istoriei comune şi ceasurile de «buzunar» ale istoriei personale. Pe limita aceasta a axei temporale, personajele încearcă să-şi recupereze identitatea alterată în urma unor experienţe traumatizante şi relevante.

Vasile SPIRIDON

 

Prozator de îngândurată meditaţie, pentru care aventura de a fi e o experienţă apăsătoare, Constantin Cubleşan stăpâneşte cu abilitate şi aplomb arta naraţiunii. Romanul este romanul avatarurilor prin care un lucid „peregrin transilvan” investighează cu un anume reţinut surâs realitatea, mereu cu senzaţia că toate încercările pot fi un destin pierzător. Altminteri, fără a priveghea orizonturi funeste, el e, fireşte, pregătit a le întâmpina cu o privire vag-ironică, scrutătoare, ca şi cum ar intui miza profundă a unei povestiri încă necitită, intuind în adâncul ei o lumină de plumb. Nuanţele cenuşiului existenţei, examinate fără exuberanţă, un anume echilibru interior cu accente critice, vădesc posibilităţile de a analiza viaţa, fără a da reci diagnostice, fără a prescrie reţete infailibile.

Mircea VAIDA-VOIEVOD

 

Constantin Cubleşan este un ardelean pur sânge, molcom la vorbă, căutându-şi fără grabă propriul său nume, cam nepăsător la sunetele trâmbiţelor ce urcă şi coboară în stagiuni stele cu prenume şi le pune etichete pe frunte, calm ca o apă ce-şi vede înainte drumul pe care încă nu l-a străbătut, încrezător în munca sa şi în timp, deloc modern ca acei moderni al căror limbaj nu este altceva decât un şir de citate nedeclarate în subsol, liniştit, un ardelean liniştit, exact aşa cum cei care-i cunosc pe ardeleni ştiu cum arată şi ce înseamnă marea şi muta lor linişte.

Dumitru Radu POPESCU

Recenzii

  1. Junimea

    Radu CIOBANU, Divulgări fatale, în revista „Arca”, nr. 2/ 2024, pp. 22-28, despre volumul Constantin CUBLEȘAN, La ferestrele Europei, Junimea, colecția „Epica”, 2024;
    https://uniuneascriitorilorarad.ro/ARCA/2024/2_2024/04_cronica_ciobanu_02_2024.html

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top