Jazz contextele mele

Jazz contextele mele

80.00 lei

Vechiul meu prieten fratern Virgil Mihaiu, fără de care viața mea ar fi fost mai săracă, iar jazzul românesc și cel global ar fi mai greu de legat de lumile culturale din care provin și în care ajung, a preluat (cu acordul meu) genericul rubricii mele și a construit în același spirit – dar mai bine! – o saga de un sfert de secol. Astfel, viața postumă a unui titlu a devenit adevărata sa istorie, iar începuturile sale au rămas acolo unde trebuie – în preistorie.

Îi rămân dator în eternitate prietenului meu: a desăvârșit proiectul frumos și idealist pe care-l făuream împreună acum peste trei decenii. Scrisul, activismul jazzistic sincretic transnațional, opera de profesor, mediator cultural și mentor, prezențele pe scene și în culise, la radio și la televiziune, pe noile medii și în jurii, ca toate celelalte forme și modalități de a sluji jazzul, l-au impus pe Virgil Mihaiu într-o ligă selectă, la care puțini pot năzui.

Mă bucur să-l văd pururea tânăr, dedicat trup și suflet jazzului… în context, ubicuu și energic. Și sunt convins că așa va fi încă multă vreme.

 

Sorin ANTOHI

  • An apariţie: 2022
  • Format: 14,5 cm x 22,5 cm
  • Număr de pagini: 424
ISBN 978-973-37-2559-6 Categorii: ,

Autor: Mihaiu Virgil

Descriere

Vechiul meu prieten fratern Virgil Mihaiu, fără de care viața mea ar fi fost mai săracă, iar jazzul românesc și cel global ar fi mai greu de legat de lumile culturale din care provin și în care ajung, a preluat (cu acordul meu) genericul rubricii mele și a construit în același spirit – dar mai bine! – o saga de un sfert de secol. Astfel, viața postumă a unui titlu a devenit adevărata sa istorie, iar începuturile sale au rămas acolo unde trebuie – în preistorie.

Îi rămân dator în eternitate prietenului meu: a desăvârșit proiectul frumos și idealist pe care-l făuream împreună acum peste trei decenii. Scrisul, activismul jazzistic sincretic transnațional, opera de profesor, mediator cultural și mentor, prezențele pe scene și în culise, la radio și la televiziune, pe noile medii și în jurii, ca toate celelalte forme și modalități de a sluji jazzul, l-au impus pe Virgil Mihaiu într-o ligă selectă, la care puțini pot năzui.

Mă bucur să-l văd pururea tânăr, dedicat trup și suflet jazzului… în context, ubicuu și energic. Și sunt convins că așa va fi încă multă vreme.

 

Sorin ANTOHI

Recenzii

  1. Junimea

    Marius MANTA, vox humana: Jazz cu Virgil Mihaiu, în revista „Ateneu”, nr. 61/ mai 2024, p. 7, despre volumul Virgil MIHAIU, Jazz contextele mele, Junimea, colecția „Exit”, 2022. https://revista-ateneu.ro/wp-content/uploads/2024/05/at2024_05net.pdf

  2. Editura Junimea

    Oleg GARAZ, De ce Jazz contextele lui Virgil Mihaiu sunt o carte importantă?,
    în „Steaua”, nr. 2/ 2023, pp. 46-47, despre volumul: Virgil MIHAIU, Jazz contextele mele, Junimea, 2022. (http://revisteaua.ro/wp-content/uploads/Steaua-nr-2-din-2023.pdf)

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top