Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică (vol. III)

Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică (vol. III)

120.00 lei

Acest al treilea volum din seria dedicată istoriei Francmasoneriei din Moldova istorică se oprește asupra asociaționismului fraternal modern din nordul provinciei, mai precis asupra Respectabilelor Loji care au funcționat în Botoșani, Dorohoi, Mihăileni, Herța și Fălticeni, în intervalul cuprins de la mijlocul veacului al XIX-lea și până la sfârșitul perioadei interbelice.
O minte curioasă va formula imediat întrebarea: Cum se face că o astfel de asociere cofraternală (organizație în accepțiunea cea mai extinsă a termenului) a reușit să reziste o perioadă de peste trei secole în diverse state și pe diverse coordonate ale mapamondului? Firește, răspunsul nu este unul foarte simplu dar, în opinia noastră, el poate fi astfel rezumat: caracterul proteiform al Francmasoneriei are la bază câteva fundamente intangibile și/sau de neschimbat precum setul de valori și principii legate de credința perfectibilității omului în dimensiunea sa morală și în acțiunea socială vizând atingerea binelui comun; problema thymos-ului (acea parte a spiritului uman care caută recunoaștere și demnitate) care trebuie rezolvată prin isothymie la nivel social (respectul egal cuvenit tuturor membrilor societății care trebuie să se bucure de egalitate, drepturi individuale recunoscute prin domnia legii, în general, valorile asociate democrației liberale în stadiul ei avansat); un corp de landmark-uri (drept consuetudinal) și reglementări scrise (constituții și regulamente interne) relativ asemănătoare în diferitele obediențe și rituri francmasonice; o flexibilitate care suprapune rigoarea și cerințele unor ritualuri bine și coerent formulate de-a lungul timpului; o reziliență dobândită printr-un efort constant de adecvare la imperativele construirii și menținerii la nivel de comunități a drepturilor și libertăților individuale, a valorilor democratice, așa cum au fost ele înțelese pe parcursul diferitelor etape ale modernității, în fine, un atent proces de selectare a potențialilor membri care trebuie să fie liberi (în extensiunea cea mai largă a acestui concept) și de bune moravuri. Nu trebuie neglijat și aspectul cosmopolit, în sensul nepeiorativ al acestuia, ca un element care a întărit capacitatea de „rezistență” în fața diverselor vicisitudini ale timpurilor.

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini:: 372
ISBN 978-973-37-2572-5 Categorii: ,

Autor: Turliuc Cătălin; Munteanu Mircea; Rufanda Alexandru

Descriere

Acest al treilea volum din seria dedicată istoriei Francmasoneriei din Moldova istorică se oprește asupra asociaționismului fraternal modern din nordul provinciei, mai precis asupra Respectabilelor Loji care au funcționat în Botoșani, Dorohoi, Mihăileni, Herța și Fălticeni, în intervalul cuprins de la mijlocul veacului al XIX-lea și până la sfârșitul perioadei interbelice.
O minte curioasă va formula imediat întrebarea: Cum se face că o astfel de asociere cofraternală (organizație în accepțiunea cea mai extinsă a termenului) a reușit să reziste o perioadă de peste trei secole în diverse state și pe diverse coordonate ale mapamondului? Firește, răspunsul nu este unul foarte simplu dar, în opinia noastră, el poate fi astfel rezumat: caracterul proteiform al Francmasoneriei are la bază câteva fundamente intangibile și/sau de neschimbat precum setul de valori și principii legate de credința perfectibilității omului în dimensiunea sa morală și în acțiunea socială vizând atingerea binelui comun; problema thymos-ului (acea parte a spiritului uman care caută recunoaștere și demnitate) care trebuie rezolvată prin isothymie la nivel social (respectul egal cuvenit tuturor membrilor societății care trebuie să se bucure de egalitate, drepturi individuale recunoscute prin domnia legii, în general, valorile asociate democrației liberale în stadiul ei avansat); un corp de landmark-uri (drept consuetudinal) și reglementări scrise (constituții și regulamente interne) relativ asemănătoare în diferitele obediențe și rituri francmasonice; o flexibilitate care suprapune rigoarea și cerințele unor ritualuri bine și coerent formulate de-a lungul timpului; o reziliență dobândită printr-un efort constant de adecvare la imperativele construirii și menținerii la nivel de comunități a drepturilor și libertăților individuale, a valorilor democratice, așa cum au fost ele înțelese pe parcursul diferitelor etape ale modernității, în fine, un atent proces de selectare a potențialilor membri care trebuie să fie liberi (în extensiunea cea mai largă a acestui concept) și de bune moravuri. Nu trebuie neglijat și aspectul cosmopolit, în sensul nepeiorativ al acestuia, ca un element care a întărit capacitatea de „rezistență” în fața diverselor vicisitudini ale timpurilor.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică (vol. III)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top