Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică (vol. II)

Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică (vol. II)

100.00 lei

Încadrabilă în categoria scrierilor antifundamentaliste din canonul istoriografic românesc, lucrarea noastră este un speculum fraternalis cu propensiune evidentă în direcția unui vademecum destinat cunoașterii factologiei legate de aprinderea luminilor a numeroase Loji din spațiul Moldovei (în volumul de față a celor din Orientele Roman, Vaslui, Bârlad, Piatra Neamț, Tecuci, Târgu Ocna, Adjud, Bacău și Focșani), a unor scurte medalioane dedicate unora dintre FFr. care le-au decorat coloanele, personalități ale epocii în care au trăit și figuri cunoscute în comunitățile lor ori la nivel regional, național sau chiar internațional. Ceea ce aparent se poate reproșa unui asemenea demers este faptul că el nu explică cum a influențat Francmasoneria română viața societății noastre în diversele ei paliere: politic, social, cultural, spiritual etc.
Evident, răspunsul este facil pentru inițiații care știu că Francmasoneria – ne referim aici la cea regulară – nu întreprinde nimic în calitate de organizație cofraternală ci, francmasonii la nivel individual acționează în virtutea valorilor și principiilor la care au aderat – inclusiv prin prestarea unui jurământ solemn – pentru meliorism social și pentru promovarea libertății, democrației moderne și, firesc, a drepturilor omului indiferent de generația din care acestea fac parte.
Altfel spus, Francmasoneria nu acționează ca o structură omogenă în societate, nu este și nu poate fi instrumentalizată de unul sau altul dintre actorii implicați în viața cetății, ci doar prin membrii ei individuali, care se bucură de libertate deplină în acest sens, poate acționa punctual într-un domeniu sau altul al câmpului social.

  • An apariţie: 2022
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 252
ISBN 978-973-37-2512-1 Categorii: ,

Autor: Turliuc Cătălin; Munteanu Mircea; Rufanda Alexandru

Descriere

Încadrabilă în categoria scrierilor antifundamentaliste din canonul istoriografic românesc, lucrarea noastră este un speculum fraternalis cu propensiune evidentă în direcția unui vademecum destinat cunoașterii factologiei legate de aprinderea luminilor a numeroase Loji din spațiul Moldovei (în volumul de față a celor din Orientele Roman, Vaslui, Bârlad, Piatra Neamț, Tecuci, Târgu Ocna, Adjud, Bacău și Focșani), a unor scurte medalioane dedicate unora dintre FFr. care le-au decorat coloanele, personalități ale epocii în care au trăit și figuri cunoscute în comunitățile lor ori la nivel regional, național sau chiar internațional. Ceea ce aparent se poate reproșa unui asemenea demers este faptul că el nu explică cum a influențat Francmasoneria română viața societății noastre în diversele ei paliere: politic, social, cultural, spiritual etc.
Evident, răspunsul este facil pentru inițiații care știu că Francmasoneria – ne referim aici la cea regulară – nu întreprinde nimic în calitate de organizație cofraternală ci, francmasonii la nivel individual acționează în virtutea valorilor și principiilor la care au aderat – inclusiv prin prestarea unui jurământ solemn – pentru meliorism social și pentru promovarea libertății, democrației moderne și, firesc, a drepturilor omului indiferent de generația din care acestea fac parte.
Altfel spus, Francmasoneria nu acționează ca o structură omogenă în societate, nu este și nu poate fi instrumentalizată de unul sau altul dintre actorii implicați în viața cetății, ci doar prin membrii ei individuali, care se bucură de libertate deplină în acest sens, poate acționa punctual într-un domeniu sau altul al câmpului social.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Istoria ilustrată a francmasoneriei din Moldova istorică (vol. II)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top