Istoria celor cuminți

Istoria celor cuminți

38.00 lei

Titus RADU (n. 1970, Orăştie) a studiat istoria în cadrul Universităţii din Bucureşti, cu licenţă şi master în domeniu. Activează ca profesor în învăţământul preuniversitar bucureştean.

A debutat în 2015 cu romanul Emigration Blues la Editura Alfa din Iaşi, carte care a obţinut premiul pentru cel mai bun debut în cadrul Zilelor Recoltei Editoriale, ediţia 2015.

Doi ani mai târziu, publică la Editura Paralela 45 romanul Hornuri de argint, iar în 2018 va publica, la Editura Alfa, romanul Sclipitorii.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 230
ISBN 978-973-37-2735-4 Categorii: ,

Autor: Radu Titus

Descriere

Noul roman al lui Titus Radu survine după alte trei, publicate în strânsă succesiune (debutul cu Emigration blues, 2015; Hornuri de argint, 2017; Sclipitorii, 2018) şi care au prea multe trăsături în comun ca să nu vorbim deja de o viziune epică particulară. Ea porneşte de la reflectarea unor medii populare, de preferinţă cele contemporane defavorizate – în ordinea textelor amintite mai sus: ferme italiene cu imigranţi; un sat de pe graniţa cu Ungaria, cu conflicte mocnite, în ajunul schimbărilor din 1989; Anglia muncilor necalificate, cu sortatori de deşeuri ori spălători de geamuri – dar caută de fiecare dată să puncteze sensuri generale, fapt care nici nu este de mirare, dacă ţinem cont de temeinica pregătire de istoric a autorului.

În felul acesta, factologia, strălucind printr-o autenticitate care începe să fie recunoscută de critică, se îmbină cu ideaţia, auctorială sau nu, pe teme etice, etnice, ontologice sau de religie, ridicate, uneori cu simţ al umorului, la demnitatea câte unui filozofem.

Ioan RĂDUCEA

 

Dacă ai întreba astăzi pe cineva din România ce înseamnă 1989, aproape toată lumea ar spune că Revoluţie, fără îndoială. Eu însumi aş spune acelaşi lucru.

Însă, cum pentru fiecare dintre noi a însemnat mult mai mult, în ceea ce mă priveşte, Revoluţia a fost declanşatorul unor întâmplări care pentru un timp m-au deportat în trecutul altora. În satul bunicii, înconjurat de coline binevoitoare, am auzit poveştile barbare ale unor oameni cuminţi.

Autorul

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Istoria celor cuminți”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top