Sau nu
Autor: Apetroaie Liviu
30,00 lei
Liviu APETROAIE – debutul l-a „primit” la Junimea, în anul 2000, când a obţinut premiul editurii la Concursul Naţional de Poezie „Porni luceafărul…” Botoşani. „Alegorii sub papirus” (volumul de debut) a fost bine primit de critica de întâmpinare (Convorbiri literare, România literară, Hyperion, Ateneu, Cronica etc.) şi a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001) şi Premiul Festivalului româno-canadian de poezie „Ronald Gasparic” (2001). A continuat, în poezie, cu „Geometria deşertului” (Junimea, 2004) şi „Oglinda sumară” (Opera Magna, 2010) şi numeroase grupaje în presa literară, fiind laureat al Premiului „Vasile Pogor” pentru literatură al Primăriei Municipiului Iaşi (2008).
Din 2004 este membru al Uniunii Scriitorilor din România (filiala Iaşi) şi participă la numeroase evenimente şi festivaluri. A fost în atenţia unor valoroşi literaţi, între care Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Emil Iordache, Marin Mincu, Cezar Ivănescu, Octavian Soviany, Emanuela Ilie, Marian Drăghici, Radu Voinescu, Gellu Dorian, Daniel Corbu, Alex Ştefănescu, Liviu Antonesei, Cassian Maria Spiridon, Nicolae Panaite, Dan Bogdan Hanu, Nicolae Creţu, Ştefania Plopeanu, Sterian Vicol, Adrian Alui Gheorghe, Sergiu Ailenei, prezent cu texte în antologii din ţară şi străinătate.
Este alături de fenomenul poetic actual scriind cronici de întâmpinare şi semnale editoriale în numeroase reviste literare.
Premii: Premiul „Nicolae Turtureanu” al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iași, 2025
Marele Premiul al Festivalului „Nicolae Labiș”, ediția a 57-a, 2025
Descriere
Scrie o poezie foarte gravă şi foarte interiorizată. Este probabil, principala calitate a acestei poezii: o poezie meditativă, o poezie întoarsă către sine care, dacă uneori se nutreşte din universul filosofic al autorului, nu cred că este niciodată filosofardă.
Această interiorizare a discursului este asociată la Liviu Apetroaie cu o anumită tendinţă spre simplitate. În această simplitate are ceva omenesc, ceva profund omenesc…
Octavian SOVIANY
efigie
m-am aşezat cu umbra pe-o copertă
ca să citesc un titlu
din lumea mea inertă
şi-am desluşit ceva din hieroglifa
aceea simplă
ce-mi scria de clipa
în care nu voiam să mă mai las
să trag un aer mistuit
oglinditor în vremea unui mit
pusei un căpătâi la mal
şi-am pus şi-o candelă
am stins val
şi peste toate de pământ
am pus
un alt surâs
Informații suplimentare
| An apariție | 2024 |
|---|---|
| Format | 11.5 x 20 |





